Pentru a putea înţelege în profunzime principiile şi modul de aplicare al astrologiei karmice (care are o valoare universală, putându-se aplica oricărei fiinţe, din orice zonă a globului sau orice cultură), este necesar să explicăm conceptul de karmă. Termenul de “karmă” înseamnă, în limba sanscrită, “acţiune“. Tradiţia spirituală hindusă vorbeşte despre legea karmei ca despre o lege divină, care poate fi numită şi legea cauzei şi a efectului sau legea acţiunii şi reacţiunii. În viziunea acestei tradiţii, fiinţa umană parcurge un lung ciclu de naşteri, morţi şi reîntrupări (samsara), până la atingerea desăvârşirii spirituale sau a eliberării finale (mukti sau moksha). De-a lungul acestor numeroase existenţe, fiinţa realizează diverse acţiuni şi, datorită ignoranţei, se implică egotic în acestea, creând noi şi noi cauzalităţi, care vor genera efecte. Consecinţele acţiunilor realizate în mod egotic, neintegrate divin sau neconsacrate)pot fi trăite fie în aceeaşi existenţă (în care sau realizat acţiunile generatoare de cauzalitate), fie în existenţele următoare.

            Această viziune este expusă pe larg în unul dintre textele fundamentale ale spiritualităţii indiene – “Bhagavad – Gita” – “Nu prin abţinerea de la fapte ajunge omul la nefăptuire şi nici prin renunţare la lume nu se capătă desăvârşirea spirituală, Nimeni, niciodată, nu stă măcar o clipă fără să săvârşească fapte, căci săvârşeşte fapte fără să vrea, prin tendinţele (guna) născute din Natură (prakriti). Cel care, stăpânindu-şi organele de acţiune stă nemişcat, dar îşi readuce în minte obiectele simţurilor cu fiinţa tulburată, aceluia I se spune prefăcut. Cel care, stăpânindu-şi simţurile cu mintea, o Arjuna, trece la yoga faptei (karma yoga) prin organele de acţiune, desprins, acesta se deosebeşte de ceilalţi. Săvârşeşte faptele prescrise! Fapte este mai bună decât nefăptuirea; n-ai reuşi să-ţi păstrezi nici trupul lipsindu-te de faptă. În afara celor săvârşite pentru sacrificiu, restul faptelor înlănţuiesc lumea, în acest scop, îndeplineşte fapta, o fiu al lui Kunti, eliberat de legături faţă de ea (…). Săvârşeşte deci fapta ce trebuie făcută, mereu desprins de ea, căci omul care făptiueşte desprins ajunge la culme (…). Cel care vede în faptă nefăptuirea şi în nefăptiure fapta, acela este un înţelept între oameni, acele este yoghin şi totuşi săvârşeşte pe de-a întregul fapta. Despre cel ce trece la orice faptă, fără dorinţă şi hotărâre, ale cărui fapte sunt arse de focul Cunoaşterii, despre el, cei iluminaţi spun că este un înţelept. Părăsind fructul faptelor, mereu mulţumit, liber chiar dacă a trecut la faptă, acela nu săvârşeşete nimic. Fără dorinţi, cu mintea şi trupul stăpânite, părăsind orice bun lumesc, săvârşind faptele numai cu trupul, nu-şi atrage nici un păcat. Mulţumit cu ce-I aduce “întâmplarea” trecut dincolo de dualitate, lipsit de simţăminte egoiste, acelaşi în reuşită şi în nereuşită, chiar făptuind nu este legat. Pentru cel desprins de legături, eliberat, cu mintea fixată în cunoaştere, care făptuieşte pentru a sacrifica, fapta se şterge în întregime” (Bhagavad – Gita – cap.III- 4-9,19; cap.IV – 18-23).

            În conformitate cu această perspectivă, omul nu se poate sustrage acţiunii, chiar gesturile fundamentale ale vieţii fiind, totuşi, acţiuni. În aceste condiţii, el trebuie să renunţe la rezultatele sau roadele acţiunilor sale, dăruindu-le cu detaşare, ca pe un sacrificiu, Divinului. Cel care procedează astfel realizează karma-yoga (Yoga acţiunii) şi astfel, nu acumulează karmă (sau, altfel spus, nu păcătuieşte).

            Putem acum să înţelegem multiplele semnificaţii ale termenului “karmă”:

1.      O acţiune fizică, psihică sau mentală oarecare împreună cu consecinţele sale;

2.      Consecinţa unei acţiuni de natură fizică sau subtilă (psihică, mentală)

3.      Suma tuturor consecinţelor acţiunilor realizate în această viaţă sau în vieţile anterioare de o anumită persoană;

4.      Înlănţuirea cauzală (cauză – efect) a manifestării.                                                     

Karma unui om este forţa activă sau potenţială care îi orientează comportamentul, acţiunile şi gândurile sale prezente şi viitoare. Orice karmă este sămânţa (germenele) unei alte karme, iar fructele (rezultatele) acestora vor fi resimţite sub formă de succes sau suferinţă, în conformitate cu natura acelor acţiuni, intenţii sau gânduri. Cu toată această condiţionare karmică, omul are totuşi libertatea să aleagă între tendinţele naturii sale umane. Prin înlăturarea ignoranţei şi dăruirea totală a roadelor acţiunilor sale către Dumnezeu, omul se poate elibera de legăturile karmice.

            Referiri la karmă şi reîncarmare există şi în tradiţia creştină. În Vechiul Testament întâlnim legea Talionului (“Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte), iar în Noul Testament, Iisus se referă la legea karmei când face afirmaţii ca: “Cel ce seamănă vânt, culege furtună” sau “Cel ce scoate sabia, de sabie va pieri”. De asemenea, Iisus afirmă: “Ilie a venit, dar voi nu l-aţi recunoscut”, prin aceasta înţelegând că spiritul vechiului profet israelit Ilie s-a reîncarnat în Ioan Botezătorul. Vechii greci (filozofii Platon, Socrate), celţii, galii (strămoşii actualilor francezi), creştinii primitivi şi gnosticii (membrii unor grupări mistice creştine), ca şi reprezentanţii altor tradiţii spirituale (orficii, zoroastrienii,etc) erau convinşi de realitatea reîncarnării. De asemenea o referire clară la legea karmei există în “Apocalipsa lui Ioan”: “Cine duce în robie, de robie are parte; cine cu sabia va ucide, trebuie să fie ucis desabie” (Cap. XIII).

            Momentul fatal pentru reîncarnare, în Occident, este secolul al VI-lea după Christos; în vremea aceea, Biserica creştină, aliata statului, a pierdut în sfinţenie ceea ce a câştigat în putere politică. Împărăteasa bizantină Teodora a vrut să fie divinizată după moarte, ca vechii împăraţi romani. Un lucru o neliniştea: învăţăturile lui Origene, marele specialist al reîncarnării. După el, cei care şi-au asasinat aproapele, vor trebui să se reîncarneze pentrz a-şi plăti crimele. Ori, Teodora, avea multe crime pe conştiinţă. Împăratul Iustinian, soţul Teodorei, convoacă în anul 553 al doilea consiliu al Constantinopolelui, pentru a condamna o serie de idei provenite de le Origene. Papa şi episcopii, de frică, semnează şi votează tot ce li se cere (teribilul cuplu imperial asasinase deja doi papi şi câţiva episcopi, fără a mai pune la socoteală ecleziaştii mărunţi). Acest succes politic imperial a avut drept consecinţă o revizuire “la sânge” a Evangheliilor din care a fost ştearsă aproape orice menţiune a reîncarnării.

            Evident, karma este generată de atitudinea noastră interioară, de modul în care interacţionăm, la diferite nivele, cu lumea înconjurătoare, dar mai ales, de raporturile noastre cu ceilalţi oameni. Edgar Caice a vorbit pe larg despre karmă şi reîncarnare în dialogurile sale, realizate în timp ce el se afla în stare de transă. În aceste lecturi, el explică pe larg faptul că reîncarnarea se realizează în grupuri karmice; grupuri de suflete revin împreună, cu alte identităţi, pe această planetă de-a lungul mai multor vieţi succesive. Aceste suflete sunt legate între ele prin afinităţi comune, prin experienţe identice, prin nivelul vibraţional asemănător, ele având ceea ce putem numi “legături karmice”. Astfel, putem înţelege de ce există acele datorii karmice între diferite fiinţe.

            Cercetătorul francez Partik Druot (care şi-a dezvoltat o metodă proprie de explorare a vieţilor anterioare) scrie în lucrarea “Nemurire şi reîncarnare”: “Ceea ce mi se pare pasionant în descoperirea vieţilor anterioare este că putem, prin ele, să ne recunoaştem propriile blocaje, să ne reperăm falsele convingeri despre lume şi despre sine, să ne descoperim atitudinile false cere decurg de aici, într-un cuvânt, să ne întâlnim cu noi înşine, să tindem către realizarea acelei unităţi despre care întreaga gândire orientală ne spune că acesta este ultimul scop al omului (…). Fiinţele care s-au iubit în trecut se reîntâlnesc adeseori, de la o viaţă la alta, iar şi iar. Iată unul din aspectele cele mai emoţionante ale explorării vieţilor trecute: persoanele de care vă simţiţi puternic legaţi în această viaţă, v-au fost apropiate în altă viaţă / alte vieţi. Poate aţi fost părinţi, prieteni, iubiţi, dar dacă simţiţi o legătură profundă cu o altă fiinţă, ca şi cum v-aţi continua prin ea, atunci sunt mari şanse să vă fi iubit, să fi trăit, mers, râs, suferit împreună în alt timp, în alt loc, sub altă formă fizică. Iubirea este o vibraţie fundamentală, cea mai puternică din Univers. Ea face Sorii să se învârtă, ridică seva în arbori, face copii să crească. Şi iubirea este infinită, eternă. Iubirea care leagă două fiinţe omeneşti este astfel: ea a fost şi va fi întotdeauna. Nici timpul, nici spaţiul, nici moartea nu-I poate despărţi pe cei care s-au cunoscut şi continuă să se regăsească prin vremuri. Mereu vor fi doar UNA. Toţi cei care retrăiesc, în stare de expansiune a conştiinţei, o legătură veche cu soţia sau soţul din viaţa prezentă simt şi exprimă cu forţă cum această iubire încarnată este doar o copie  palidă a comuniunii care leagă sufletele lor în lumile de dincolo. Adeseori lumea mă întreabă: “Câte vieţi putem trăi lângă o fiinţă iubită?” Îmi vine să  le răspund: “Câte picături de apă sunt în ploaia care cade?” Totuşi nu trăim toate vieţile alături de un suflet – frate. Sunt şi vieţi în care fiinţele care se iubesc nu se regăsesc; fiecare îşi urmează drumul său şi va stabili legături profunde cu alte fiinţe. Dar, mai devreme sau mai târziu, aceste cupluri eterne sunt chemate să se regăsească, aceste suflete gemene să se întâlnească iar, adeseori în momente critice ale propriei treziri. Pentru că, aşa cum ştim, fiecare “alege” (în sens karmic) să traverseze în cursul diverselor vieţi o serie de experienţe care să-I permită să-şi depăşească treptat programele negative, fricile din trecut. De pildă, experienţele iubirii şi cuplului. Le “alegem” pentru că ele sunt necesare pentru a evolua spre scopul oricărei iubiri omeneşti: o uniune fizică şi spirituală întemeiată pe o iubire necondiţionată şi pe respectul celuilalt. Incompatibilităţile, scenele, rupturile, chiar şi despărţirile nu mai apar în această lumină ca nişte eşecuri consumate, ci mai mult ca nişte etape, perioade temporare de “ucenicie”, uneori necesare pentru a învinge frica şi a înţelege treptat sensul cuvântului “Unire”.

            Trebuie remarcat că, atunci când o fiinţă are o karmă deosebit de dificilă, dar are un înalt nivel de luciditate şi face eforturi deosebite de a se spiritualiza, Dumnezeu intervine şi, prin Graţia sa, suspendă total sau parţial derularea unui şir de evenimente dureroase, chinuitoare. În tradiţia indiană se consideră că există trei tipuri de karmă:

            a.Pralabh karma - este acea karmă pe care ne-am propus să o “consumăm” (să o trăim, să o ardem) în viaţa actuală, este programul nostru de viaţă, este ansamblul obiectivelor care ne-au determinat să renaştem încă o dată. Dacă această karmă este grea, ea poate fi depăşită prin răbdare, eforturi de spiritualizare şi prin Graţia Divină.

            b. Kriyaman Karma - este cea pe care o creem în viaţa prezentă, prin propria noastră voinţă, prin liberul nostru arbitru. Refuzul de a cultiva iubirea, armonia, detaşarea, luciditatea, aspiraţia către divin, într-o existenţă ne va conduce către o viaţă viitoare încărcaţi de datorii karmice.

            c. Sinchit Karma – este karma de rezervă, căci pentru majoritatea covârşitoare a oamenilor, ieşirea definitivă din ciclul karmic al morţilor şi renaşterilor (samsara) este încă îndepărtată. Această karmă urmează să fie “actualizată” şi depăşită într-o existenţă viitoare.

            Patrik Druot arată, în lucrarea citată: ” Există karme active şi karme neutre. Karmele active sunt cele a căror influenţă – bună sau rea – se face simţită în viaţa prezentă. Karmele neutre sunt cele de care nu suntem conştienţi şi care nu există decât în stare latentă. Ele pot fi activate, trezite sau nu, de anumite împrejurări ale vieţii”.

            La ora actuală, există o serie de metode ce permit revelarea vieţilor anterioare. Toţi cei care le aplică subliniază efectul profund vindecător, purificator şi spiritualizant ce survine în urma acestei cunoaşteri.. Alături de toate procedeele existente, astrologia karmică aduce şi ea o contribuţie importantă, pentru că poate răspunde la întrebările fundamentale “Cine sunt eu? De unde vin? Încotro merg?”. Unii esoterişti consideră astrologia un gen de ştiinţă a semnelor, o formă de clarviziune mediată, ce poate oferi accesul la acea cronică akashică sau “Cartea Vieţii”în care sunt înscrise existenţele noastre precedente.

            Yogananda, faimosul Maestru spiritual indian, afirmă în autobiografia sa:” Astrologia studiază răspunsul omului la stimulii planetari. Aştrii înşişi nu sunt nici benefici nici malefici, ei limitându-se la a emite radiaţii pozitive sau negative. Ei nici nu-l ajută nici nu-l lezează pe om, ci constituie pur şi simplu un canal prin care se manifestă rapoartele de echilibru între cauzele şi efectele ce au rezultat din acţiunile trecute ale lui. Un copil se naşte în ziua şi la ora la care influxurile cereşti sunt în armonie cu karma lui individuală. Horoscopul lui este un portret provocator, relevă trecutul nealterat precum şi ceea ce este posibil să apară în viitor. Dar harta nativă nu poate fi interpretată corect decât de către oameni cu înţelepciune intuitivă şi aceştia sunt foarte puţini. Mesajul înscris pe cer la naştere nu are scopul de a pune în evidenţă destinul – rezultatul acţiunilor, bune sau rele, făcute în trecut, ci de a trezi în om voinţa de a evada din închisoarea sa universală. Astfel se poate descătuşa de cauze care trebuie să se actualizeze progresiv în viaţa sa. Omul poate depăşi orice limitare, pe care el însuşi a creat-o prin acţiunile sale, pentru că posedă resurse spirituale care nu sunt supuse presiunii planetelor. Teama superstiţioasă de astrologie transformă omul în automat, în sclav al unui mecanism. Înţeleptul zădărniceşte influenţa planetelor, jurând credinţă nu creaţiei, ci Creatorului. Cu cât fiinţa umană îşi dă seama de unitatea sa cu Spiritul, cu atât ea este mai puţin dominată de către materie. Spiritul este veşnic, liber şi nemuritor; el nu poate cădea sub influenţa astrelor. O serie de mijloace – ruga, forţa voinţei, meditaţia yoghină, consultarea sfinţilor – permit îndulcirea sau anularea efectelor nefaste ale acţiunilor rele din trecut.”

            Informaţii semnificative despre unele conexiuni astrologie – reîncarnare ne oferă Pierre Cornillier în lucrarea ” Supravieţuirea sufletului şi evoluţia sa după trecerea în lumea de dincolo”: “Există un fel de valuri periodice de încarnări şi desîncarnări (periodicitate ce depinde de influenţe planetare şi astrale), care aduc pe pământ sau trimit de pe acesta numeroase spirite cu un grad de evoluţie mai mult sau mai puţin egală şi ale căror vibraţii sunt asemănătoare (n.n. spirite asemănătoare între ele în virtutea rezonanţei). Astfel, dacă un spirit desîncarnat, în loc să-şi aştepte valul căruia îi aparţine, se lasă atras de un turbion aleator, va pierde beneficiile solidarităţii de grup, devenind astfel un retardat, un fel de soldat care s-a rătăcit de regimentul său şi se integrează la întâmplare într-un alt regiment (…) Există perioade în care spiritele se încarnează, independent de voinţa lor. Aceste perioade sunt determinate de influenţa astrelor. Trecerea unor anumite planete, sau apropierea anumitor astre, produc curenţi fluidici care atrag spiritele către pământ, punându-le astfel sub influenţa turbioanelor de încarnare, generate de actele sexuale. Nici chiar spiritele mai evoluate nu se pot sustrage întotdeauna acestor influenţe. Ele sunt nevoite să se apropie de regiunile mai joase ale atmosferei terestre. Trecerea acestor astre este neregulată, sau cel puţin intervalele dintre aceste tranziţii nu sunt egale. Astfel, nu există o continuitate a încarnărilor, dar există o creştere, un punct de maxim şi o descreştere a influenţelor ce favorizează încarnarea. Astrologii pot verifica cu uşurinţă efectele acestei legi, stabilind o statistică a naşterilor în relaţie cu mişcările planetare. Există, de asemenea, un determinism al dezîncarnărilor, generat de cauze similare. Diferenţa constă în faptul că planetele ce favorizează dezîncarnarea, trec la perioade regulate şi egale. Apropierea lor provoacă curenţi fluidici contrari, ce atrag spiritele încarnate, provocând detaşarea acestora de corpul lor fizic (…). Viaţa unei fiinţe este determinată de “Mâna” Providenţei. Concepţia şi naşterea ei fiind prestabilite – sub influenţa unor astre sau unor planete – perioada morţii este, şi la rândul ei determinată, dar acest determinism poate fi modificat. Într-adevăr, asupra ei poate interveni voinţa spiritelor – judecători. Ele au puterea de a avansa sau întârzia data prevăzută potrivit influenţelor astrale, în cazul în care evoluţia individului trebuie accelerată”.

            În tradiţia spirituală tibetană se consideră că există trei stări sau atitudini fundamentale ale fiinţei umane, care generează karma negativă. Acestea sunt numite şi cele trei “otrăvuri”, sursa suferinţei, a involuţiei, a degradării. Cele trei “otrăvuri” sunt:

            - pasiunile sau ataşamentele inferioare

            - ura, mânia

            - ignoranţa

            Ştiinţa iniţiatică (tradiţia) arată că există trei tipuri fundamentale de karmă negativă, generate de cele trei “otrăvuri”:

            - pasiunile sau ataşamentele inferioare, generează karma de posesivitate (ataşament), care este corelată cu semnele fixe (Taur, Leu, Scorpion, Vărsător); această karmă antrenează gelozie, posesivitate, egocentrism, orgoliu, avariţie, înclinaţie către magia neagră, rigiditate, lipsă de încredere, materialism, senzualitate obsesivă.

            Această karmă poate fi pusă în relaţie cu planeta Venus, cu tamas-guna, cu energia feminină, lunară, (yin). Este o caracteristică a energiei lunare să se ataşeze, să înlănţuie şi apoi, din frica e a nu pierde ceea ce a acaparat, săs e ataşeze, să posede (exces de energie yin).

            - ura, mânia, generează karma de agresivitate (de violenţă), care este corelată cu semnele zodiacale cardinale (Berbec, Rac, Balanţă, Capricorn); această karmă antrenează violenţă, probleme relaţionale şi familiale, rasism, abuz de putere, indisciplină, proastă organizare.

            Această karmă poate fi pusă în relaţie cu planeta Marte, cu rajas-guna, cu energia solară, masculină (yang). Excesul de energie yang antrenează orgoliu, aroganţă, mânie, agresivitate, care se descarcă într-un mod violent, distructiv (porniri rajas-ice, nocontrolate).

            - ignoranţa antrenează karma de ignoranţă (sau de comunicare), care este corelată cu zodiile mobile (Gemeni, Fecioară, Săgetător, Peşti); această karmă generează probleme de comunicare, refuzul de a evolua, erori în alegerea unei căi, împrăştiere, laşitate, o proastă utilizare a cunoştinţelor, megalomanie, mitomanie, înclinaţie către înşelătorie, angoasă.

            Această karmă poate fi corelată cu planeta Mercur, cu sattva-guna, cu energia vidului (în care masculinul şi femininul fuzionează, dispărând polarităţile).

            Prin evoluţie spirituală, cele trei “otrăvuri” pot fi alchimizate în ceea ce le este polar opus:

            - ataşamentele inferioare devin perfecta (şi absoluta) detaşare;

            - ura, mânia devin iubire cosmică, universală;

            - ignoranţa devine omniscienţă (atot cunoaştere).

            Studiul astrologiei karmice începe cu analizarea aşa-numitelor noduri lunare, care reprezintă cheia acestei ramuri ezoterice a astrologiei.

O mare importanta are ce este omul in realitate, ce crede el ca este, ce doreste sa fie, ce gindeste despre altii, ce considera ca gindesc altii despre el, comportamentul sau manifestat fiind in functie de unul sau altul dintre aceste elemente sau de modul particular de integrare si functionare a acestora.

In personalitatea totala a omului exista mai multe fatete:

1. personalitatea reala PR

2. personalitatea autoevaluta PA

3. personalitatea ideala PI

4. personalitatea perceputa PP

5. personalitatea proiectata Ppro

6. personalitatea manifestata PM

1. Personalitatea reala PR

§ ansamblul proceselor, functiilor, insusirilor si starilor psihice de care dispune omul la un moment dat si pe care le poate pune oricind in disponibilitate

§ totalitatea elementelor biologice, psihologice si sociale, relationate si integrate intre ele – fiinta biopsihosociala

§ 2 dimensiuni:

o dim. Intrapersonala, psihoindividuala – totalitatea insusirilor, predispozitiilor, atitudinilor, gindurilor si montajelor psihice proprii

o dim. Interpersonala, psihosociala – ansamblu de insusiri rezultate prin interiorizare, din confruntarea individului cu alte personalitati, cu alte stiluri cmportamentale

2. Personalitatea autoevaluata PA

§ totalitatea reprezentarilor, ideilor, credintelor individului despre propria sa personalitate – imaginea de sine

§ imaginea de sine se origineaza nu doar in personalitatea sa reala, ci si in alte fatete ale ei – personalitatea ideala, manifestata sau proiectata

§ imaginea de sine este in functie de capacitatea de cunoastere de sine a omului

§ exista situatii de suprapareciere si de subapreciere a propriilor insusiri si trasaturi, de dilatare sau de ingustare a lor

3. Personalitatea ideala PI

§ cea pe care individul doreste sa o obtina

§ se refera la ceea ce ar dori individul sa fie, cum ar dori sa fie

§ reprezinta personalitatea proiectata in viitor, idealul ce trebuie atins, modelul pe care individul si-l propune sa-l construiasca in decursul vietii sale

§ il impulsioneaza pe individ spre cautare

§ are valoare de scop si mai ales de ghid orientativ in raport cu conduita individului

§ discrepanta marcata intre real si dorit, intre existent si dezirabil, ara putea duce, in timp, la instalarea unor dereglari si perturbari psihocomportamentale

4. Personalitatea perceputa PP

§ ansambul reprezentarilor, ideilor cu privire la altii – imaginea despre altii

§ imaginea despre altul si mai ales corectitudinea sau incorectitudinea acesteia sint in functie de capacitatea persoanei cunoscute de a se exterioriza si de capacitatea persoanei cunoscatoare de a descifra esentialul in informatiile care I se ofera

§ imaginea despre altii este o creatie proprie a persoanei cunoscatoare, deci ea va fi influentata si va depinde maximal de posibilitatile si limitele psihofiziologice ale celui ce cunoaste, de scopul, motivatiile, de felul de selectionare si structurare a indicilor perceptivi, de cliseele si stereotipiile perceptive ce deformeaza judecata personala

5. Personalitatea proiectata PPro

§ ansamblul gindurilor, sentimentleor, aprecierilor pe care crede un individ ca le au ceilalti asupra sa

§ ce cred eu ca gindesc altii despre mine

§ implica ghicirea alegerilor sau respingerilor facuta de o alta persoana sau de intregul grup referitoare la sine, pp. un gen de empatie, de transpunere in starile psihice ale altcuiva

§ este imaginea cea mai nesigura, mai neverificabila ca valoare de cunoastere

6. Personalitatea manifestata PM

§ ansamblul trasaturilor si insusirilor ce-si gasesc expresia in modalitatile particulare, proprii, specifice de exteriorizare si obiectivare comportamentala

§ cuprinde aspecte din fiecare fateta a personalitatii, fie toate fatetele articulate si integrate intre ele

§ manifestarea personalitatii este dictata atiti de interioritatea psihica a individului cit de de particularitatile si cerintele situationale in care acesta actioneaza

§ este punctul de intersectie intre individual si social, intre interioritatea psihica a individului si normativitatea societatii; se pot produce confluente, armonizari, dar si disocieri, dezacorduri

In urma procesului de cristalizare si solidificare a fatetelor personalitatii apar urmatoarele tipuri de personalitate :

1. Tipul unitar si armonios dezvoltat

2. tipul instabil

3. tipul dedublat

4. tipul accentuat

1. Tipul unitar si armonios dezvoltat

§ se caracterizeaza prin coerenta si concordanta de sens a tuturor fatetelor personalitatii

§ omul a carui personalitate autoevaluata este in concordanta cu cea reala, isi elaboreaza imagini corecte, foarte apropiate de adevar, despre ceilalti

2. Tipul instabil

§ se caracterizeaza prin actiunea independenta, necorelata si nesistematica a fatetelor personalitatii

§ instabilitate generalizata intre fatetele personalitatii si in interiorul fiecareia dintre ele

§ uneori personalitatea ideala este intr-un mare decalaj fata de cea reala, alteori se apropie de aceasta

§ imaignea despre altii se schimba destul de frecvent, fara motive intemeiate

§ uneori imaginea de sine este mult si nejustificat dilatata, alteori este nepermis de ingustata, tendintele de supraapreciere si cele de subapreicere inlocuindu-se cu rapiditate unele pe altele

§ isi traieste dramatic propria sa existenta, fiind, in acelasi timp, greu acceptat si tolerat de ceilalti, creindu-si siesi si celorlalti grave probleme de adaptare si integrare sociala

3. Tipul dedublat

§ marcante discrepante intre interior si exterior, latent si manifest, real si imaginar, esenta si aparenta

§ dedublarea se poate realiza atit in interiorul fiecarei fatete a personalitatii, cit si intre acestea:

o una poate sa fie imaginea de sine a individului pe care acesta si-o atribuie in mod efectiv, cu care se identifica, in care crede, cu care este de acord si cu totul alta imaginea de sine pe care, dintr-un motiv sau altul, o afiseaza

o una poate sa fie imaginea intima despre cineva si cu totul alta cea facuta cunoscuta acestuia

o sint oamenii care una gindesc si alta spun, una gindesc, spun si alta fac

4. Tipul accentuat- se caracterizeaza prin accentuarea uneia sau alteia dintre fatetele personalitatii, care uneori le subordoneaza pe toate celelalte, alteori le anuleaza

o sint persoane la care conteaza ce sint in realitate, nu ce cred altii despre aceasta

o la alte persoane, imaginea de sine mult hipertrofiata absoarbe si subordoneaza toate celelalte aspecte ale personalitatii

o exista persoane care isi atribuie insusiri pe care nu le au si nici altii nu I le recunosc

o sint si persoane care neglijindu-se pe sine, se comporta asa cum cred ele ca asteapta altii sa se comporte

o se ajunge la o saracire, simplificare si unilateralizare a personalitatii, la inchistarea ei intr-o serie de scheme comportamentale rigide, stereotipe care accentueaza si uneori chiar falsifica personalitatea

Una dintre probleme cu care se confrunta psihologia este descoperirea elementului central, fundamental al personalitatii, care determina unitatea, instabilitatea, dedublarea si accentuarea personalitatii.

S-a ajuns la concluzia ca ‘’nucleul’’ personalitatii il reprezinta Eu-l, cu toate laturile lui: Mine, Sine, Sinea.

In abordarea istorica a Eului, conceptiile despre Eu au parcurs 4 etape:

1. etapa psihofilozifica (pina la 1900)

2. etapa psihanalitica si interactionista (1900-1940)

3. etapa autonomista si umanista (1940-1980)

4. etapa psihosociala (din 1980 pina in prezent)

1. Etapa psihofilozofica

Bergson

o Exista 2 forme de multiplicitate a starilor de constiinta – numerica si calitativa

o Exista 2 aprecieri distincte ale duratei – omogena si heterogena

o Exista un Eu profund, fundamental – nu este in nici un raport cu cantitatea, starile de constiinta din care este compus fiind calitati pure

o Eul secund , eul social – raportat la exigentele vietii sociale, umbra Eului fundamental

o Dat fiind faptul ca mare parte din timp noi traim exterior noua insine, mai mult in spatiu decit in timp, mai mult pentru lumea exterioara decit pentru cea interioara, perceprea propriului nostru Eu fundamental devine extrem de dificila, acesta fiind perceput ca Eu social

James

o Eul ca obiect al cunoasterii

o Eul ca subiect al cunoasterii

o Eul este analizat dupa urm. schema:

o Elementele sale integrante: Eul material, Eul social, Eul spiritual

o Sentimentele si emotiile provocate de Eu sau constiinta valorii sale – multumire, nemultumire, orgoliu, suficienta, vanitate, amor propriu, modestie, umilinta

o Actele prin care Eul tinde sa se afirme si sa se apere – instinctele de conservare, de expansiune, de aparare

2. Etapa psihanalitica si interactionista

Freud

o Eul apare prin diferentierea SINELUI in contact cu realitatea exterioara, este o excrescenta a Sinelui

o Eul este o veriga intermediara intre Sine si realitate – pe de o parte, Eul tine sub control tendintele instinctive, brutale ale sielui, iar pe de alta observa lumea exterioara si cauta cele mai propice ocazii de satisfacere a tendintelor inconstiente

Mead

o Originea sociala a Eului – eul nu exista de la nastere, ci se constituie progresiv in experienta si activitatile sociale

o Comunicarea este cel mai important mecanism psihologic prin care se construieste Eul

o Proprietatile Eului:

o Obiect pentru el insusi, fapt care il diferentiaza de alte obiecte si corpuri

o Relational – nu exista decit in relatie cu ceilalti membri ai grupului cu care interactioneaza

o Ansamblu de atitudini sociale preluate de la ceilalti

o Unicitate

o Operarea distinctiei dintre Mine, Eu, Sine

§ Minele

§ este fiinta biologica a omului, ansamblul de atitudini bine organizat si strucutrat in individ ca urmare a contactelor sale interpersonale

§ personaj conventional care exista intotdeauna si permite individului sa intre in experienta altora

§ Eul

§ este reactia organismului (a Minelui) la atitudinile altora

§ o forma de adaptare a Minelui la solicitarile sociale

§ Reactia Eului poate fi comuna, conformista dar si noua, deosebita, novatoare in raport cu cele de pina atunic

§ Eul poate dispune de Mine, dar nu la intimplare

§ Minele si Eul sint aspecte distincte, dar corelative: Minele este structura ca se exprima prin EU, iar Eul este expreisa structurii

§ Minele si Eul constituie impreuna Sinele, adica personalitatea individului

§ Conceptul de Eu total, unificator, complet este compus dintr-o serie de parti sau Euri complementare

· Structura Eului reflecta structura societatii

· De regula, se exprima acea fateta care este necesara, corespondenta tipului de relatii sociale in care este implicat individul

· Cind unitatea Eului complet se distruge, cind Eul se disociaza sau se dedubleaza in Euri complementare, asistam la degradarea personalitatii

3. Etapa autonomista si umanista

§ Eul dispune de autonomie in raport cu celelalte fatete ale personalitatii si cu mediul inconjurator

§ Eul este autonom atit prin originea, dar si prin functionarea sa

§ Eul este innascut, ca si Sinele, dar se va diferentia treptat de el

§ Accent pus pe adaptare

Maslow

§ Redimensionarea locului si rolului Eului in structura personalitatii

§ Se ia in considerare Eul omului normal, care este membru intr-o anumita societate, este implicat si tb. Sa faca fata unei multitudini de relatii sociale, politice, economice etc.

§ Se ajunge la forme superioare de Euri

§ Eul autoactualizat, care ajunge la realizarea de sine

Rogers

§ Eul autentic, netrucat, nemascat

4. Etapa psihosociala

§ Expansiune extraordinara a problematicii Eului in perimetrul preocuparilor stiintifice

§ Redescoperirea Eului a fost impulsionata de:

o Necesitatea interpretarii situationale si interrelationale a ului

o Nevoia plasarii centrului de greutate spre implicatiile practice ce vizeaza direct existenta concreta a oamenilor

o Necesitatea iesirii din propria matca si raportarea la alte domenii de cercetare

In definirea Eului, domeniul cel mai controversat il constituie natura psihica a Eului, eul fiind considerat in acelasi timp simtire sau gindire, emotie sau reflextie.

Opinii comune mai multor curente:

§ Eul este considerat ca un fapt de constiinta, o constiinta reflexiva, insotita deci de gindire

§ Desi se vorbeste de constiinta imediata sau de cea superioara, in cazul Eului este vorba de constiinta de sine

§ Esential pentru individ este intentionalitatea sa, orientarea spre realizarea scopurilor

§ Momentul alegerii, al deciziei implica ratiunea

Tendinta generala este aceea de a conserva constiinta si gindirea instructura psihica a Eului.

Gindirea, reflexivitatea, intentionalitatea sint procese prin care omul se cunoaste pe sine si apar ca elemente primordiale ale omului.

In momentul de fata, Eul este conceput ca ca organizator al cunoasterii si ca reglator al conduitei dispunind insa de o puternica baza afectiva-emotionala.

Eul este un construct sintetic si personal care izvoraste din simtire, urca la reflexie si se exprima in conduita, fiind sustinut permanent afectiv-motivational.

Prin intermediul unui asemenea construct, individul se conceptualizeaza pe sine insusi, se evalueaza si isi anticipa comportamentul.

Constiinta este infrastructura Eului, in timp ce Eul este suprastructura constiintei; constiinta duce la aparitia Eului, reprezentind una dintre premisele sale fundamentale, Eul este creator de o noua constiinta, in sensul ca o data aparut ridica constiinta la un nivel superior de vivacitate, optimalitate si adaptabilitate.

Eul isi trage seva din constiinta, gesteaza in cadrul ei, isi sudeaza treptat propriile-I componente, dar o si controleaza, introduce ordinea, ii integreaza starile, experientele, ii da un sens, o directioneaza, iar in cele din urma o depaseste.

GOLU

Termenul de ‘’Eu’’ are un sens diferit de cel in care este utilizat in psihanaliza; daca in psihanaliza el semnifica o instanta particulara a personalitatii, in contextul de fata el desemneaza chintesenta intregului proces de devenire si integrare a personalitatii.

Eul este ceea ce diferentiaza, individualizeaza, da consistenta ontologica si delimitare, prin autodeterminare si autoinchidere, personalitatii in raport cu mediul.

Trasaturile Eului sint:

§ Reflexivitatea – Eu sint Eu, nu tu, el sau ei

§ Adresabilitatea – eu ma raportez la cei dion jur, la lume, ca Eu

§ Transpozabilitatea – Eu ma compar cu altii si ma transpun in situatia lor

§ Teleonomia – orientarea spre scopuri

Structurarea personalitatii la nivelul Eului se realizeaza printr-o corelare dinamica si complexa a constiintei despre lumea externa si a constiintei de sine, in tot cursul ontogenezei.

Ca nivel functional-specific, Eul incepe sa se manifeste in jurul virstei de 3 ani, cind in plan psihologic intern se produce o restructurare calitativa care face posibila autoraportarea (reflexivitatea).

Pina la virsta de 3 ani, copilul se raporteaza la sine ca la o alta persoana, vorbeste despre sinte la persoana a treia.

Prima manifestare a Eului va consta in trecerea copilului din ipostaza pasiva de obiect in cea activa de subiect; se accentueaza propria identitate.

Dpdv structural, Eul include 3 compoenente intercorelate si reciproc integrate:

§ Eul corporal – imaginea valorizanta a mediului intern al organismului si a constitutiei fizice, trairile afective legate de acestea

§ Eul psihologic – imaginea despre propria organizare psihica interna, trairile afective legate de aceasta, motivatia – nevoia de autorealizare, de autoperfectionare

§ Eul social – imaginea despre locul si rolul propriu in societate, sistemul valorilor sociale interiorizate si integrate, motivele sociale, motivele de statut, sentimentele sociale, vointa de integrare sociala

Golu – in functie de gradul de elaborare a acestor trei componente, rezulta 4 profile de baza ale Eului:

1. somatic – dominanta in cadrul Eului a componentei bioconstitutionale, narcisismul fiind o forma particulara a acestei relatii;

2. spiritual – dominanta in cadrul Eului a componentei psihice, a centrarii pe cunoastere, creatie;

3. social – dominanta in cadrul Eului a componentei sociale, cu centrarea pe nevoia de statut, prestigiu sau pe motivatia supraordonata binelui general;

4. mixt – relativ echilibrata integrare a 1, 2, 3.

Din perspectiva lui Zlate, percepţia este definita ca reflectare subiectiva nemijlocita, în forma de imagine a obiectelor şi fenomenelor externe, ce actioneaza în momentul dat, asupra noastră, prin ansamblul insusirilor şi componentelor lor. Din aceasta definiţie a percepţiei, se observa deosebirea ei de senzaţie, definită ca reflectare de tip secvenţial- unidimensional, a unor însuşiri singulare ale obiectului. Se subliniază de asemenea de asemenea, prezenta şi acţiunea directa a stimulului complex asupra analizatorilor. Reflectând obiectul în unitatea insusirilor sale componente, percepţia constituie un nivel calitativ superior de realizare a cunoaşterii senzoriale, care permite nu numai simple discriminări, ci şi operaţii mai complexe de identificare şi clasificare.

P. Golu in ,,Fundamentele psihologiei sociale” analizeaza faptele de cercetare care atesta pezenta persoanei in perceptie, faptul ca diferite componente ale comportamentelor perceptive suporta influenta experientei trecute a individului, a apartenentei la grup si la normele socioculturale.

I. Autorul se refera in primul rand la date etnologice.

I.1. In cercetarile lui Malinovski (1927) se gaseste un exemplu interesant de modelare a experientei vizuale prin factori culturali.

a) La populatia Trobiandais, notiunea de asemanare dintre parinti si copii si dintre copiii acelorasi parinti este strict regizata de normele sociale, fapt care, intr-o anumita masura, poate merge chiar impotriva marturiei simturilor. De pilda, asemanarea cu tatal este considerata ca naturala si convenabila; existenta ei este intotdeauna pp. si afirmata. A insinua ca este o asemanare intre copil si mama ar fi o grava injurie.

b) In al doilea rand s-a convenit ca fratii nu seamana intre ei. Aceasta actioneaza ca o dogma: chiar daca fiecare seamana cu tatal lor, fiecare va nega ca exista vreo asemanare intre ei doi. A proceda altfel ar insemna o infractiune la adresa moravurilor.

Credinta membrilor acestei colectivitati in asemanarea copiilor cu tatal pare cu atat mai surprinzatoare cu cat ei ignora rolul tatalui in procesul procreerii, atribuindu-i o functie pur mecanica.

O problema care se pune este aceea de a sti daca perceptia individuala a fost realmente afectata in acest caz, adica daca indivizii populatiei mentionate vad real neasemanarea dintre cei doi frati, care pentru noi par ca asemanatori. Se pare ca ei nu remarca semanarea pentru ca nu vor s-o faca su pentru ca nu asteapta sa gaseasca vreo asemanare.

I.2. Datele lui J.F. Lips (1937) ilustreaza, de asemenea influenta reglatoare a normei sociale asupra perceptiei individuale.

Un pictor englez, care voiaja prin Noua Zeelanda, a executat portretului unui numar de indigeni, inclusiv portretului unui sef batran, a carei fata era acoperita de un tatuaj in spirala, caracteristic pentru cei de rangul sau. Aratand tabloul modelului sau are o mare surpriza. Batranul refuza tabloul spunand: ,,acesta nu este ceea ce sunt eu”. Rugat sa-si faca propriul potret acesta a redat doar tatuajul care exprima raporturile sale cu tribul, spunand: ,,Iata ce sunt eu!”. Lips isi explica aceasta prin faptul ca, la tribul cercetat, nu notiunea de individ, ci cea de comunitate era suprema.

II. Interesante sunt si variatiile, de la un grup la altul, ale perceperii culorilor si diferitelor tonuri cromatice, variatii care se produc adesea sub influenta terminologiei privind culorile.

II.1. Potrivit datelor lui Wallis (1926), incapacitatea aparenta a membrilor unor grupuri de a recunoaste anumite culori, ca si tendinta lor de a combina culori au o origine lingvistica.

Astfel, tribul Ashantis nu au denumiri distincte decat pentru negru, rosu si alb. Termenul de ,,negru” este utilizat, deopotriva pentru toate culorile intunecate: bleu, purpuriu, brun, in timp ce ,,rosu” serveste pentru roz, oranj, galben.

La aceiasi concluzie ajunge si Margaret Mead care, potrivit constatarilor ei asupra indigenilor din Noua Guinee, arata ca, la acestia, clasificarea culorilor este atat de diferita incat ei vad galbenul, olivul, bleul verde si bleul lavanda ca varietati ale aceleiasi culori.

II.2. Observatiile lui Seligman (1901) in Noua Guinee arata ca, practic, localnicii nu confunda totusi culorile. El a dat unor subiecti sarcina sa sorteze fire de lana de culori diferite, el a constatat ca ei nu au pus intotdeauna laolalta firele a caror culoare se subsuma aceluiasi nume.

Ceea ce nu depinde direct de particularitaile anatomo-fiziologice ale organului vizual este sistemul de culori prin care este conceptualizata lumera vizuala. Acesta este instrumentul cultural.

III. Observatii asemanatoare s-au facut in legatura cu fenomenele auditive.

Imbinarea sunetelor potrivit anumitor intervale poate sa para consonanta pentru unele comunitati si disonanta pentru alte comunitati.

IV. Variatiile de la o cultura la alta s-au constatat si la nivelul mirosului si al gustului. Membrii unei populatii unui trib din Africa au fost impresionati foarte neplacut de mirosul autentic al unei vechi branze din Olanda si au facut sa circule ,,zvonul” ca albii consuma murdariile cele mai dezgustatoare. Mirosurile de apa de colonie sau de sapun parfurmat, de asemenea, le repugna.

V. In ceea ce priveste perceptia timpului, se stie ca exista o serie de ritmuri organice interne – genrate de intervalele la care s ne sunt satisfacute trebuintele biologice fundamentale – care ne furnizeaza informatii cu privire la scurgerea timpului.

Importanti pentru perceptia timpului sunt si factorii sociali. Timpul variaza de la o cultura la alta. Unitatile lui sunt determinate de ritmul vietii colective si ele se diferentiaza calitativ si cantitativ dupa credintele si obiceiurile comune grupurilor sociale.

Cercetarile experimentale efectuate cu privire la influenta cadrelor sociale asupra perceptiei (M. Sherif – cercetare asupra importantei ,,cadrelor de referinta” in perceptia vizuala; G. Razran – efectul stereotipiilor in perceptia vizuala; Asch – ,,perceptiei” trasaturilor de caracter) alaturi de datele etnologice arata ca structurile perceptive, desi inseparabile de natura organelor de simt si de sistemul nervos, sunt dobandite totusi in cursul experientei noastre personale si sociale. Ele se supun legilor invatarii si educatiei, care le comunica o motivatie sau alta, facandu-le sa se organizeze si sa functioneze selectiv in raport cu diferitii stimuli in mediu.

2. Influenta factorilor socioculturali asupra memoriei

Memoria este una din functiile psihice centrale ale persoanei, ea realizand sinteza dintre trecut si prezentsi furnizand persoanei constiinta unitatii si a continuitatii trairilor sale psihice.

Definitii

1. Conceptul de memorie se refera la relatiile functionale existente intre doua grupe de conduite observabile separate printr-un interval de durata variabila, primele conduite apartinind fazei de achizitie, iar celelalte fazei de actualizare.

2. Memoria cuprinde mecanismele prin care o achizitie oarecare ramine disponibila, putind fi reamintita si utilizata.

3. Memoria este capacitatea unui sistem de tratare natural sau artificial de a encoda informatia extrasa din experienta sa mediul, de a o stoca intr-o forma apropiata si apoi de a o recupera si utiliza in actiunile pe care le efectueaza.

Dupa P. Golu, memoria consta in reflectarea realitatii sub forma intiparirii, fixarii, recunoasterii experientei anterioare, fie aceasta de natura cognitiva, motrica, voluntara sau afectiva. Ea comporta, in principal, 3 faze: achizitie, retinere, reactivare. Una din cele mai importante caracteristici ale memoriei – care ilustreaza prezenta cadrelor sociale in procesele ei – este selectivitatea.

Nu exista o suprapunere mecanica intre trecutul persoanei si memorarea trecutului si nu pur si simplu de a-l repeta. El memoreaza mai repede, pastreaza mai trainic, reproduce mai fidel, uita mai greu, tot ceea ce prezinta pentru el o anumita semnificatie, iar aceasta izvoraste din legatura memoriei cu trebuintele, inclinatiile, sentimentele si atitudinile omului.

Trebuintele si interesele dau un sens situatiei in care se produce memorarea.

Memorarea este o functie simbolica in sensul ca, asa cum spunea Maurice Holbwachs, posibilitatea de a ne aminti depinde de posibilitatea de a avea idei generale, de a gandi amintirile. Or tocmai societatea este aceea care pune la dispozitie persoanei instrumentul necesar simbolizarii – limba.

In memorie, semnificatia nu are numai o functie tehnic-intelectuala, de grupare si organizare intr-un tot semnificativ, inteligibil, a datelor perceptive, ci ne da greutatea situatiei, valorifica.

Cum se realizeaza aceasta? Reconstituirea trecutului implica localizarea si ordonarea experientei nterioare in timp. La aceasta ajuta o serie de ,,amintiri privilegiate”, ,,amintiri – repere”, care dispun de o mai buna fixare in timp.

Dar aceste repere personale sunt legate de imprejurari sociale: ele sunt sociale inainte de a fi personale, pentru ca reflecta anumite cadre-date, anumite ritualuri si traditii sociale.

Memoria individuala se sprijina pe memoria colectiva a grupurilor sociale.

Un asemenea grup social, cu o importanta influenta asupra memoriei indivizilor, este familia.

I. P. Golu prezinta, o serie de date etnologice si experimentale, care pun in evidenta fenomenul modelarii memoriei prin normele sociale.

I.1. Intr-o cercetare intreprinsa asupra a 2 grupuri de scolari din Africa, apartinand, la 2 triburi diferite (Nadel), li se da subiectilor aceeasi sarcina: sa repete din memorie, o povestire care le-a fost citita si sa descrie, dupa memorie, continutul unei imagini care le fusese aratata. Se constata diferente mari intre cele 2 grupuri:

- primii raspund intr-o maniera fragmentara, fara preocupari de integrare si organizare;

- ceilalti subliniaza sensul general aceea ce au vazut si raportul dintre parti.

Autorul consemneaza analogia dintre aceste rezultate si diferitele aspecte ale culturii celor 2 triburi:

- la primul grup, zeitatile si spiritele se prezinta ca un conglomerat de parti, ale caror raporturi mutuale nu sunt niciodata clar definite si ale caror functiuni sunt relativ independente unele de altele;

- la celalalt grup, zeitatile se prezinta ca un tot structurat, cu o ordine ierarhica neta si cu o diviziune a puterii si raspunderii.

Asemenea cercetari au fost efectuate si de Bartlett si Zilling.

Allport si Postman au efectuat cercetari asupra zvonului.

,,Zvonul este o afirmatie generala, care se prezinta ca adevarata fara sa aiba date concrete care sa permita verificarea exactitatii sale”.

Autorii pornesc de la ipoteza ca, in interiorul unui grup, propagarea zvonului privind un subiect determinat este in raport direct cu natura ambigua si cu importanta acestui subiect pentru fiecare din membrii gupului.

Metoda de cercetare consta in urmatoarele: se proiecta pe ecran o imagine reprezentand o scena mai mult sau mai putin dramatica, bogata in detalii.

Un numar de sb. care nu au vazut imaginea asteapta intr-o camera vecina. Este introdus primul sb., care este asezat de o asa maniera incat sa nu poata vedea ecranul. Cercetatorul ii descrie imaginea, dandu-i un anumit numar de detalii. Este introdus un al doilea sb., caruia primul ii relateaza tot ceea ce stie despre imagine. In continuare, se procedeaza la fel cu un lant de 6-7 sb., fiecare dintre ei ascultand povestirea celui care il precede si relatand-o celui care urmeaza. In camera experiementala este prezent un public in masura sa observe deteriorarea mesajului comparand versiunile date de subiecti cu stimulul-imagine, care ramane pe ecran de inceput pana la sfarsit.

Rezultatele arata ca informatia sufera o distorsiune complexa, remarcandu-se 3 tendinte mai importante:

1. reductia – pe masura ce circula, un ,,zvon” tinde sa devima mai scurt, mai usor de inteles si de povestit. Versiunile succesive contin din ce in ce mai putine detalii. In cursul a 5-6 transmisii, curba arata ca sunt eliminate 70% din 100 de detalii. Comparand aceasta curba cu aceea a lui Ebbinghaus privind dinamica retentiei individuale, se constata ca memoria sociala efectueaza in cateva minute o reductie ecivalenta cu cea executata de memoria individuala in cateva saptamani. Reductia nu merge pana la disparitia totala a mesajului. Efectele ei se produc dupa urmatoarele legi:

a) cu cat o povestire este mai scurta si mai concisa, cu atat are mai mult sansa de a fi reprodusa fidel;

b) cand sb. are de ales intre mai putine detalii, riscul distorsiunii ulterioare este redus;

c) povestirea retransmisa devine atat de simpla incat memoria mecanica este suficienta pentru a o retine

2. accentuarea – dintr-un context mai larg sunt concepute,retinute si reproduse selectiv un numar limitat de detalii. In jurul detaliului accentuat se organizeaza intreaga povestire. Dimensiunile mari se impun si se retin. Sunt accentuate, de asemenea, simbolurile familiare.

3. asimilarea – forta de atractie, in directia subsumarii, exercitate asupra unui mesaj de habitudinile, interesele celui caruia i se adeseaza. Se desprind mai multe tipuri de asimilare:

a) asimilarea la tema principala

b) asimilarea prin condensare

c) asimilarea prin anticipare

d) asimilarea la stereotipuri verbale preexistente

e) asimilarea subsumata motivatiei personale

Reductia, accentuarea, asimilarea sunt procese interdependente. Ele actioneaza simultan si exprima un fenomen de subiectivizare, avand ca rezultat autismul si deformarea caracteristica zvonului.

Procesul de structurare subiectiva se declanseaza de indata ce situatia ambigua a fost perceputa, dar efectele sale devin mai importante cand intervine memoria. Mesajul are cu atat mai mult sansa sa se transforme, cu cat in transmisie este implicat un numar mai mare de persoane.

In procesul memorarii, ceea ce era obiectiv devine subiectiv, ceea ce era exterior devine interior. Nucleul de informatie primit de individ este integrat dinamismului vietii sale mentale, astfel incat transmiterea unui mesaj este adesea – un mecanism de proiectie.

3. Influenta factorilor socioculturali asupra gandirii

M.Golu: „ gândirea este un sistem ordonat de operaţii de prelucrare, interpretare şi valorificare a informaţiilor, bazat pe principiile abstractizării, generalizării şi anticipării şi subordonat sarcinii alegerii alternativei optime din mulţimea celor iniţial posibile”.

P. Golu considera gandirea reprezinta reflectarea mijlocita si generalizata a insusirilor si raporturilor esentiale, necesare si cauzale ale obiectelor si fenomenelor din realitate.

Aceasta definitie nu epuizeaza insa nici pe departe complexitatea procesului gandirii.

Gandirea este, dupa cum afirma Jean Stoetzel, si o mentalitate, un mod de a reactiona al persoanei, o trasatura a acesteia.

Studiile de lingvistica comparata pun in evidenta faptul ca diversele limbi ii conduc pe cei care le vorbesc la maniere de a gandi foarte diferite, orientandu-I spre clasificari si conceptualizari distincte. Prin intermediul limbii, comportamentele noastre inteligente se desfasoara in contexte culturale concrete. Din acest punct de vedere, se poate spune ca nu exista rationamente valabile intr-un mod neconditionat si ca logica gandirii, pe langa coordonatele ei universale, are si un caracter situativ, functional, variabil in functie de trecerea individului de la un grup la altul, de la o activitate la alta. In toate aceste cazuri noi ne ajustam la conditii diferite de comunicabilitate si logica.

Exemple concludente cu privire la conditionarea parametrilor gandirii de catre factorii socioculturali ne ofera datele etnologice rezultate din cercetarea vietii si gandirii asa-numitelor societati primitive. Un astfel de exemplu este totemismul. La baza acestui sistem de gandire si de atitudini se afla o logica practico-teoretica, o ,,sociologica”, ale carei componente au o valoare formala si, care constituie o modalitate de asigurare a convertibilitatii ideale a diferitelor nivele ale realitatii sociale.

Dislalia este cea mai frecventă tulburare de vorbire ce constă în abaterea de la pronunţia obişnuită, de la vorbirea standard. În unele cazuri, dislalia se manifestă prin neputinţa emiterii unor sunete sau a silabelor, ori omiterea lor; în altele, ele sînt înlocuite, substituite, inversate sau deformate. În formele grave, asemenea fenomene se pot produce şi la nivelul cuvintelor. Se poate considera că există o dislalie simplă sau parţială, cînd apar deteriorări numai la nivelul anumitor sunete, şi alta generală sau polimorfă, cînd sînt alterate majoritatea sunetelor sau silabelor. Sunetele afectate nu au aceeaşi pondere, deoarece şi în vorbire unele au o frecvenţă mai mare în raport cu altele. Consoanele sînt mai des afectate comparativ cu vocalele, iar dintre acestea cele care apar mai tîrziu în vorbirea copiilor şi care necesită pentru emitere mişcări de mai mare fineţe a aparatului fonoarticular (cum sînt vibranta r, siflantele s-z, şuierătoarele ş-j, africatele c-g-ţ) sînt supuse mai uşor fenomenului de destructurare.

În funcţie de cauzele ce stau la baza tulburărilor de pronunţie dislaliile se împart în organice şi funcţionale. Dislaliile organice sînt provocate de anumite deficienţe anatomo-fiziologice la nivelul analizatorului auditiv sau al aparatului articulator. Printre deficienţele anatomice incriminate mai des în dislalie se numără prognatismul şi progenia, amplasarea deficitară a dinţilor, frenul lingual prea scurt, despicăturile maxilovălo-palatine (aşa-numitele “gură de lup” şi “buză de iepure”). Există şi deteriorări ale sunetelor (în special m-n), determinate de vegetaţiile adenoide, de polipi care duc la tulburări de articulaţie, numite rinolalii. Dislaliile funcţionale sînt provocate de unele întîrzieri în dezvoltarea intelectuală, de metodele instrucţionale greşite şi de imiterea vorbirii deficitare a unor persoane din anturajul copilului.

Bîlbîiala este o tulburare mai gravă de vorbire şi apare mai frecvent la băieţi faţă de fete. Ea are trei forme: clonică, tonică şi mixtă. În bîlbîiala clonică apar întreruperi ale cursivităţi vorbirii, determinate de prelungirea sau repetarea unor sunete şi silabe. În forma tonică apare un blocaj la nivelul primului cuvînt din propoziţie prin prezenţa unui spasm articulatoriu de lungă durată.

Forma mixtă este mai gravă, deoarece sînt prezente caracteristicile primelor două, cu predominarea uneia dintre ele.

Printre cauzele bîlbîielii menţionăm o serie de factori de natură psihologică ca: traumele psihice (sperieturi, emoţii, şoc pe fondul unei constituţii fizice debile sau ale unei imaturităţi afective); stări conflictuale de lungă durată, care creează o permanentă stare de nelinişte. În logopedie se menţionează şi ereditatea ca factor al bîlbîielii, dar este greu de precizat. De asemenea, întîrzierile în dezvoltarea psihofizică generală, tulburările endocrine, traumatismele suferite în timpul naşterii, bolile infecto-contaginoase pot constitui un fond favorizant instalării bîlbîielii prin acţiunea factorilor nocivi anterior menţionaţi.

În situaţia cînd bîlbîiala devine conştientizată de către logopat, acesta o trăieşte ca pe o dramă interioară ce se poate transforma în logonevroză. Aceasta afectează întreaga personalitate a subiectului şi prezintă o simptomatologie mai complexă.

În aceeaşi categorie a tulburărilor de ritm şi cadenţă se înscriu tahilalia (vorbirea într-un tempou prea rapid) şi bradilalia (vorbirea într-un tempou exagerat de rar).

Întîrzierile în dezvoltarea generală a vorbirii se întîlnesc la acei copii care nu reuşesc să atingă nivelul mediu al dezvoltării vorbirii pentru vîrsta respectivă. Astfel de fenomene apar sub forma unui vocabular sărac şi a posibilităţilor reduse în formularea propoziţiilor, a frazelor. Întîrzierile în dezvoltarea vorbirii pot cuprinde atît aspecte fonetice, lexicale, cît şi gramaticale. Copiii care manifestă aceste carenţe întîmpină dificultăţi în comunicare, în exprimare, dar şi în înţelegerea vorbirii celor din jur.

Întîrzierile în dezvoltarea vorbirii pot fi provocate, uneori, de deficienţe la nivelul sistemului nervos, ca urmare a unor hemoragii cerebrale şi a bolilor grave din prima copilărie. Cînd aceste cauze sînt deosebit de grave pot determina handicapuri polimorfe de vorbire şi complexe, cum sunt afaziile şi alaliile. Subliniem că cele mai multe întîrzieri în dezvoltarea vorbirii sînt determinate de neglijenţe educative şi de un mediu nefavorabil care să stimuleze dorinţa copilului de a comunica şi relaţiona cu cei din jur.

Tulburările de voce se pot manifesta sub forma unor oboseli numite fonoastenii, cînd are loc o scădere a intensităţii vocii; afonie ce constă în pierderea totală a vocii sonore şi disfonie caracterizată prin pierderea parţială a vocii. Aceste fenomene sînt determinate de o serie de afecţiuni ale aparatului fonoarticulator, ale sistemului endocrin şi ale organismului în general; laringitele acute şi cronice care se manifestă prin răguşeală şi lipsa de expresivitate şi intonaţie a vocii.

Mutismul electiv sau voluntar apare mai frecvent la copiii hipersensibili şi se manifestă printr-o muţenie temporală, parţială sau totală. În astfel de situaţii, copiii respectivi refuză să comunice, pe o anumită perioadă de timp, numai cu unele persoane, iar cînd este mai accentuat, refuzul se extinde faţă de toate persoanele. De cele mai multe ori, mutismul electiv este provocat de metode greşite de educaţie, de eşecuri repetate, de stressuri care traumatizează copilul, de atitudini care frustrează subiectul.

Dislexia şi disgrafia constau în incapacitatea copilului de a învăţa citirea şi respectiv scrierea. Şcolarul cu astfel de tulburări face confuzii constante şi repetate între fonemele asemănătoare acustic, literele şi grafemele lor, inversiuni, adăugiri şi omisiuni de litere şi grafeme. Asemenea fenomene au loc şi la nivelul cuvintelor şi chiar al propoziţiilor. În acelaşi timp, intervin greutăţi în combinarea cuvintelor în unităţi mai mari de limbaj. Apar uneori şi tulburări ale lizibilităţii şi ale laturii semantice. Aceste caracteristici împiedică asimilarea şi automatizarea regulilor ortografice. La unii disgrafici grafemele sînt plasate defectuos în spaţiul paginii, sînt inegale ca mărime şi formă, ceea ce conduce la o dezordine evidentă. Din cauza neînţelegerii textelor citite, şi chiar a propriului lor scris, exprimarea verbală la dislexici şi disgrafici este lacunară, cu omisiuni sau dimpotrivă, conţine adăugiri de elemente ce nu figurează în textul respectiv. Forme variate de dislexo-disgrafie pot apărea şi după achiziţia deprinderilor citit-scrisului ca urmare a instalării unor factori inoportuni, dezorganizatori.

Ca şi alte handicapuri de limbaj, şi cele ale scris-cititului pot provoca o serie de tulburări de comportament cu tendinţe de agravare o dată cu creşterea copilului şi al conştientizării handicapului respectiv. În plus pot să apară eşecuri şcolare repetate ce amplifică tulburările de comportament şi care pot determina o seamă de frămîntări interioare, emoţii şi efecte exagerate, teamă de vorbire, negativism, scăderea încrederii în forţele proprii, susceptibilitate, irascibilitate etc. Toate acestea se traduc în plan comportamental prin exprimarea atitudinii negative faţă de activitate şi colectivitate, atitudine conflictuală de afirmare a propriei persoane şi de apreciere a rezultatelor obţinute de alţii.

La puberi şi adolescenţi, tulburările de limbaj accentuează complexul de inferioritate şi dezorganizează personalitatea. Astfel, ei refuză colaborarea şi manifestă ostilitate faţă de cei din jur, au repulsie pentru activitatea şcolară, sînt instabili afectiv, depresivi şi impulsivi, intră în conflict cu familia şi au dificultăţi de integrare în viaţa socială. Aceste tulburări se înlătură o dată cu corectarea handicapurilor de limbaj, ceea ce va duce, în perspectivă, la dezvoltarea armonioasă a personalităţii.

Acest aspect indica, in general, o lectie karmica legata de relatiile cu ceilalti: sa inveti sa respecti punctul lor de vedere. Opozitia indica faptul ca in vietile anterioare fiintele au neglijat sau au refuzat sa realizeze un dialog cu ceilalti. Studiul electricitatii ne arata ca un curent nu poate trece decat intre doi poli diferiti: negativ si pozitiv. Opozitia exprima asadar aceasta diferenta de potential. Opozitia indica necesitatea de a amplifica discernamantul si faptul ca nativul a realizat un efort de a fi obiectiv de-a lungul mai multor vieti.

Fiind un aspect nefavorabil, opozitia codifica o karma negativa, a carei specificitate este precizata de modul vibratoriu al zodiilor in care sunt plasate planetele:

- opozitia in semne fixe – indica o karma de posesivitate (atasament)

- opozitia in semne cardinale – indica o karma de agresivitate (violenta)

- opozitia in semne mobile (duble) – indica o karma de ignoranta (comunicare)

2. Cuadratura

Este cel mai dificil dintre aspectele nefavorabile, planetele fiind plasate in zodii avand elemente incompatibile (apa – foc, aer- pamant, etc.). Cuadratura este rezultatul unor obisnuinte proaste (care vin din impregnari karmice profunde), a unei folosiri distructive a energiei cosmice (astrale), de-a lungul mai multor vieti anterioare.

Unii astrologi apreciaza ca acest aspect are aceeasi valoare ca si planeta Saturn, generand o frustrare atat de angoasanta, obligand nativul la transformare, la realizarea unei transcenderi. Careul este legat de frica, indicand o contracarare reciproca a energiilor planetare, manifestandu-se prin atasamente karmice obsesive, tensiuni profunde, nesiguranta.

Acest aspect codifica, evident, o karma negativa. Vorbim despre:

- o karma de posesivitate – planete in careu in semne fixe

- o karma de ignoranta (comunicare) – planete in careu in semne mobile (duble)

- o karma de agresivitate (violenta)- planete in careu in semne cardinale

3. Conjunctia

Acest aspect este cel mai puternic dintre toate, fiind vorba despre planete care isi insumeaza energiile (este o fuziune energetica) in aceeasi zodie (in general) si, implicit, in acelasi element Influenta conjunctiei este mai mare cand se produce intre planetele usoare (Mercur, Venus, Marte) si luminarii (Soare, Luna). Planetele lente, in conjunctie, influenteaza mai ales “sufletele batrane”. Conjunctiile dintr-o astrograma sunt una dintre cheile pentru a intelege reincarnrea respectivului suflet. Acest aspect descrie motivatiile profunde pentru care nativul a revenit in planul fizic. Cuvantul cheie pentru conjunctie este ACTIUNE, asa cum pentru careu este FRICA, iar pentru opozitie este DISCERNAMANT.

O incarcatura karmica speciala prezinta conjunctiile dintre o planeta usoara si una grea, indicand necesitatea de a ridica aceasta energie individuala (MERCUR – mintea, MARTE – vointa, LUNA – imaginatia, etc.) pe o treapta mai elevata sau la un nivel superior, transcendent. Astfel:

- conjunctiile cu Saturn – aduc o inhibitie a energiei acelei planete usoare (de care nativul a abuzat in alte vieti sau pe care a reprimat-o in mod excesiv)

- conjunctiile cu Uranus – aduc o manifestare originala, moderna, revolutionara a energiei planetare respective (indicand o orientare a sufletului catre altruism, prietenie, relatii, etc.)

- conjunctiile cu Neptun – aduc o manifestare misterioasa, mistica, fascinanta a respectivei energii planetare (sufletul se orienteaza catre iubire, daruire, sacrificiu, credinta, colectivitati)

- conjunctiile cu Pluton – aduc o transformare radicala a respectivei energii planetare (sufletul a les calea transformarii, alchimizarii, profunzimii, detasarii)

- conjunctiile cu Jupiter sunt cele mai favorabile, codificand (de regula) o karma pozitiva; energia planetara fuzionata cu cea jupiteriana este exaltata, expansionata, incarcata de optimism.

Aceste aspecte trebuie analizate in semn si casa, celelalte aspecte realizate de aceste planete conjuncte trebuind luate in evidenta.

4. Inconjunctia

Este un aspect ambivalent, indicand anumite tensiuni karmice vechi, care nu s-au fixat inca, capatand o orientare clara (pozitiva sau negativa): este un aspect evolutiv. Inconjunctia poate fi “rezolvata“ fie in sensul dezvoltarii capacitatii de a servi, a devotamentului, fie, in caz contrar, in sensul transformarii totale sau chiar mortii. Un personaj celebru, a carui astrograma continea numeroase conjunctii a fost Hitler (care oferea germanilor doua alternative: supunere sau moarte).

5. Trigonul

Este cel mai benefic dintre aspecte, fiiind un canal de legatura intre doua planete plasate in acelasi semn (pamant, apa, foc, aer). Trigonul descrie competentele, aptitudinile, talentele dezvoltate de sufletde-a lungul vietilor succesive. Acest aspect indica destindere, bucurie de a trai, stabilitate. Trigonul descrie competentele, aptitudinile, talentele dezvoltate de suflet de-a lungul vietilor succesive. Trigonul indica o karma pozitiva. Avand in vedere dubla semnificatie a trigonului (creativitate, aspiratie spirituala), sa incercam sa vedem ce tip de karma pozitiva codifica acest aspect, in functie de elementele in care sunt plasate planetele:

- trigon in semne de foc- este o karma pozitiva manifestata prin vointa, ardoare, dinamism, creativitate plina de entuziasm si forta. In cazul angrenarii spirituale, aspiratia va fi intensa, nativul iradiind dorinta sa de a evolua. Energia vulcanica adusa de acest aspect poate fi orientata intr-o directie sau alta.

- trigon in semne de pamant – este o karma pozitiva manifestata prin eficienta, realism, concretete, creativitate manifestata practic, material. In cazul angrenarii spirituale, aspiratia va fi constanta, stabila, iar angajarea in sensul evolutei perseverenta, nativul fiind realist, plin de discernamant.

- trigon in semne de aer – este o karma pozitiva la nivel mental, relational, manifestata printr-o buna capacitate de comunicare, usurinta de a stabili contacte cu oamenii, creativitate intelectuala, elevata. In cazul angrenarii spirituale aspiratia va viza inalte obiective intelectuale, mentale, evolutia de grup.

- trigon in semne de apa – este o karma pozitiva la nivel emotional, imaginativ, manifestata prin receptivitate profunda, inspiratie, intuitie, anumite capacitati parapsihice, uneori (abilitate pentru dedublare, empatie, premonitie, etc.). In cazul angrenarii spirituale, aspiratia se va manifestala nivel emotional, nativul putand folosi propriile abilitati in evolutia sa.

6. Sextilul

Planetele sunt plasate in acest caz in elemente compatibile (apa – pamant, aer – foc). Avand mai putina stabilitate decat trigonul, acest aspect conduce catre progres, catre acumularea de noi cunostinte sau competente. Sextilul indica o lectie karmica pe care suntem in curs e a o asimila si aceasta o facem de buna voie si se produce fara dureri, convulsii, tensiuni. Este vorba despre necesitatea de a ne deschide catre noi tehnici, procedee, invataturi, despre necesitatea de a ne amplifica in mod considerabil cunoasterea.

Fiind vorba despre un aspect favorabil sextilul indica o karma pozitiva.

Cum e zodia asta?
Sincer, dinamic si direct, Berbecul nu e genul de om care sa se cantoneze in sabloane.

Ce “PASARELE” are?
Are, insa, doua-trei fixuri. Unul e legat de timp: traieste cu senzatia ca lucrurile nu merg suficient de repede si ca nu-i ajunge timpul. Efectele? De la mania vitezei si graba cu care se repede cu capul inainte, ignorand pericolele, pana la noptile cand n-are chef sa se culce, spunandu-si ca somnul ar fi o pierdere de vreme.
Alt fix este cel conform caruia el stie intotdeauna ce e mai bine pentru ceilalti. Poate deveni enervant cu “directivele”, dar trebuie inteles ca e sincer si manat de cele mai bune intentii – e genul cavalerului sau eroinei care lupta pentru un scop nobil, care se simte dator sa puna umarul la bunul mers al planetei.

Cand face urat?
Berbecul e spaima chelnerilor, a mecanicilor, a croitoreselor… ce mai! – a tuturor celor ce lucreaza in servicii, fiindca e obsedat de faptul ca trebuie sa fie servit pe loc si impecabil.

TAUR (21 aprilie – 21 mai) “CE-I AL MEU, E-AL MEU”

Cum e zodia asta?
Taurul e un semn solid, perseverent si de incredere. Dar se ataseaza atat de tare de lucruri, persoane si idei, incat ajunge, obligatoriu, sa faca fixatii.

Ce “PASARELE” are?
Obsedat de stabilitate si siguranta, are impresia ca este la adapost doar daca acumuleaza. De aici vine atat lacomia lui proverbiala, cat si simtul de posesiune exagerat. Majoritatea Taurilor nu gandesc decat in termeni ca bani, case, masini, haine si bijuterii. Atasamentul fata de oameni (familie, partener de cuplu, prieteni, colegi) e la fel de puternic si de obsesiv, si are la baza aceeasi teama de schimbare.
Prejudecatile si ideile fixe au un mecanism putin diferit: Taurul gandeste practic si temeinic, dar cam incet – si odata ce si-a format o parere (fie ea buna sau rea) nimeni nu i-o mai poate schimba. Nu are flexibilitate si nici capacitatea de a nuanta.

Cand face urat?
Taurul poate deveni periculos daca isi canalizeaza forta pe fagasul fanatismului (exemple – Hitler si Marx).

GEMENI (21 mai – 21 iunie) “NU TE ENERVA”

Cum e zodia asta?
Cei mai vioi si mai adaptabili copii ai Zodiacului, Gemenii, sunt si cei mai lipsiti de obsesii si de manii.

Ce “PASARELE” are?
Daca dragostea pentru informatie, comunicare si miscare ar putea fi catalogata drept “fixatie”, atunci cam asta ar fi meteahna lor. Si inca ceva: se feresc de oamenii prosti, neindemanatici si inceti. Dar, de-aici si pana la obsesii, e cale lunga. De ce sa te consumi in incordari psiho-emotionale, cand pe lume sunt atatea lucruri interesante?
Tiparele rigide nu sunt de ei. Spirite libere si democrate, li se pare absolut aberant sa le impui celorlalti gusturile sau ideile tale. Nu merge ceva? Nici o problema, se reorienteaza cat ai clipi. Bineinteles ca au si ei micile lor ciudatenii, dar, in general, nu sunt deranjante. Se mai supara uneori, insa le trece repede.

Cand face urat?
Cu ei, nimic nu e batut in cuie. Atragatori ca niste fluturi si la fel de greu de prins, Gemenii deranjeaza adesea tocmai prin lipsa reperelor fixe.

RAC (22 iunie – 22 iulie) “O REZOLVAM NOI”

Cum e zodia asta?
Racul fiind un diplomat, este dificil sa-ti dai seama cat de greu poate fi scos dintr-ale lui.

Ce “PASARELE” are?
Nevoia de securitate ii determina aproape toate actiunile. Motivatia e de natura emotionala: ii trebuie parametri cunoscuti, verificati si siguri. Asa ajunge sa faca fixatii pentru traditii, amintiri sau obiecte vechi. Asa ia nastere obsesia pentru casa, familie si copii.
Femeia-Rac, desi foarte romantica si sensibila, se aciuiaza adesea pe langa un barbat, doar pentru ca acesta ii poate asigura protectie si confort. Fiindca nu rareori partenerul respectiv e mai in varsta, este posibil ca la mijloc sa fie si o fixatie paterna. De fapt, barbat sau femeie, Racul face frecvent o fixatie pentru unul sau altul dintre parinti.

Cand face urat?
Racul are toane si schimbari de dispozitie si poate fi superstitios, sensibil la fazele Lunii, etc. Dar, fiindca este discret si abil, obsesiile lui sunt rareori suparatoare pentru cei din jur.

LEU (23 iulie – 22 august) “NU-S FRUMOS?”

Cum e zodia asta?
Leul are, intr-adevar, o mare fixatie: propria-i persoana. Dac-ar fi dupa el, chiar si Soarele ar trebui sa se invarta in jurul lui!

Ce “PASARELE” are?
Obsedat sa placa, sa fie remarcat, admirat, apreciat sau laudat, Leul sufera de “obsesia scenei”. De-aia se si comporta atat de teatral, de-acolo vin gesturile largi si dramatice, pozitiile si “pozele” lui studiate.
Are nevoie de aplauze si de complimente, vrea pozitie sociala, renume, diplome si decoratii. In fond, Leii sunt niste oameni deosebiti, plini de vitalitate si resurse, optimisti, nobili, loiali si generosi.
Nu le cade bine cand sunt tradati sau subapreciati si sunt foarte posesivi. Analizand lucrurile mai atent, iti dai seama ca in adancul lor sunt terorizati de gandul ratarii, singuratatii sau al lipsei de afectiune. Numai ca sunt atat de mandri, incat nu si-ar recunoaste niciodata temerile. Iar atunci pareaza.

Cand face urat?
Reactioneaza foarte prompt si violent cand sunt jigniti, inselati sau subapreciati

.

FECIOARA (23 august – 22 septembrie) “SA ANALIZAM”

Cum e zodia asta?
La cate manii (mai mici sau mai mari) are, Fecioara s-ar mai putea numi si “zodia micilor maniaci”.

Ce “PASARELE” are?
Totul izvoraste din atributele semnului: spirit de observatie (care detecteaza chiar si cele mai marunte defecte), simtul amanuntului, puternice tendinte critice, gandire analitica, dragoste pentru ordine, punctualitate si curatenie, tentatia de a clasifica si cataloga. Toate astea sunt bune in munca, dar in relatii devin destul de enervante.
Experta in despicatul firului in patru, Fecioara mai sufera de ceea ce am putea numi “obsesia perfectiunii”, “fixatia restului” si “sindromul furnicii”. Pe rand, ar veni cam asa: vrea ca totul sa fie perfect si iti scoate ochii pentru orice fleac, cat de mic. Apoi, econoama, tine socoteala pana la ultimul sfant. In plus, aduna mereu, colectioneaza, stocheaza.

Cand face urat?
Cu cat imbatraneste, cu atat devine mai tipicara si mai pisaloaga. I se iarta insa multe, fiindca e inteligenta, practica, harnica si devotata.

BALANTA (23 septembrie – 22 octombrie) “NU SUNT SIGUR…”

Cum e zodia asta?
Balanta e un semn profund relational – pentru ea conteaza enorm sa fie placuta si acceptata de ceilalti.

Ce “PASARELE” are?
Din acest motiv, chiar daca are fixatiile ei, e suficient de diplomata ca sa nu-i agaseze pe cei din jur cu ele. Totusi, se intampla adesea sa te nedumereasca prin nehotararea ei. La origine se afla “mania echitatii” – incearca intotdeauna sa analizeze diferitele aspecte ale unei situatii pentru a fi sigura ca face alegerea justa.
Te mai poate sacai cu sintagme de genul “nu e drept”, “pe de alta parte”, sau “stiu ca ai dreptate, dar si el (ea)…”. Uneori e cuprinsa de o ciudata manie a contradictiei, sustinand o opinie adversa, numai de dragul de a… echilibra balanta discutiei!

Cand face urat?
Maniile ei cele mai frecvente tin de nevoia de armonie: “face urat” daca-i e tulburata pacea interioara, daca ii strici ambianta sau daca o agresezi cu zgomote disonante, culori tipatoare ori cu manifestari de prost-gust.

SCORPION (23 octombrie – 21 noiembrie) “MA TEM DE TRADARE”

Cum e zodia asta?
La capitolul obsesii si frustrari, Scorpionul detine suprematia. Este cel mai framantat si suspicios semn din zodiac.

Ce “PASARELE” are?
Vesnic nemultumit, sufera de obsesia perfectiunii. E extrem de exigent, atat cu sine, cat si cu ceilalti. Investeste totul, dar vrea totul in schimb. Are insa un dispozitiv intern hi-fi pentru detectarea fisurilor, si reactioneaza intens la ele.
Vesnic in garda, se amorseaza instantaneu (chiar inainte de a aparea motivele reale, pe care parca le presimte) si ramane amorsat.
E adevarat ca are mania secretelor, ii place sa manipuleze lumea, e gelos, usor paranoic, obsedat sexual, distructiv si autodistructiv. Dar are o personalitate fascinanta si plina de resurse, fiind capabil de performante uluitoare.
Asa ca merita sa-l admiri si sa incerci sa-l intelegi, in ciuda “umbrelor” sale.

Cand face urat?
Daca i-ai gresit, nu te amagi crezand ca va uita. Nu uita niciodata si ti-o plateste cand ti-e lumea mai draga.

SAGETATOR (22 noiembrie – 21 decembrie) “CU MINE VORBESTI?”

Cum e zodia asta?
Entuziast si optimist, Sagetatorul e un adaptabil care nu prea face fixatii.

Ce “PASARELE” are?
Are, totusi, unele sensibilitati care pot duce la suparari si complicatii. Mai intai, e snob si oportunist – nu pierde nici o ocazie sa aminteasca de relatiile lui cu “lumea buna” si sta cu ochii roata dupa evenimentele mondene de pe urma carora ar putea profita. In fapt, este foarte conventional si pune mare pret pe ce spune lumea despre el.

Sufera de “sindromul supraevaluarii”, care ii poate strica planurile de “respectabilitate”. Ii e greu sa-si recunoasca limitele si se baga in situatii care-i depasesc posibilitatile. De aici actiunile iresponsabile, promisiunile neonorate, incurcaturile financiare sau chiar legale.
Fiind cel mai norocos din zodiac, pana la urma scapa cu bine din toate. Iar apropiatii il iarta, fiindca e vesel, simpatic si “baiat bun”.

Cand face urat?
Daca-i spui ca e snob, se supara, pretinzand ca e doar modern si sociabil.

CAPRICORN (22 decembrie – 20 ianuarie) “ASCULTA-MA PE MINE”

Cum e zodia asta?
Introvertit, incapatanat si suspicios, Capricornul are multe complexe, dar le ascunde cu diplomatie.

Ce “PASARELE” are?
Obsesia lui primordiala este aceea de a detine controlul. De-asta e mereu in garda si se straduieste continuu, incarcandu-se cu atatea responsabilitati. Toate actiunile lui au un scop. Iar scopul, oricare ar fi, e menit sa-i asigure controlul asupra oamenilor si situatiilor.

Convins ca are mereu dreptate, se considera dator sa dea sfaturi si indrumari. Daca nu e ascultat, poate recurge la strategii subtile si chiar la manipulare pentru a te aduce acolo unde vrea.

Mult-trambitata lui modestie e o baliverna – in realitate, Capricornul este extrem de ambitios si de orgolios.
Totusi, alaturi de Scorpion, este una din “piesele de rezistenta” care misca lumea inainte si care merita atentie si consideratie.

Cand face urat?
Daca il jignesti sau ii strici planurile nu uita si nu iarta. Nu are simtul umorului si nu e maleabil.

VARSATOR (21 ianuarie – 19 februarie) “ITI SPUN DREPT…”

Cum e zodia asta?
“Originalul” zodiacului, Varsatorul, e plin de contradictii si paradoxuri.

Ce “PASARELE” are?
E un revolutionar cu ciudate tendinte tiranice, un liberal capabil de uimitoare idei fixe, un nonsalant cu surprinzatoare accese paranoice, un singuratic cu nevoi sociale foarte marcate. Este vizionar si utopic, altruist si egoist deopotriva.
Cu toate ca nu ezita sa spuna exact ce gandeste, fara sa-i pese de consecinte, se intampla deseori sa faca tocmai pe dos fata de ceea ce le predica altora. Inzestrat cu multa vitalitate si cu o personalitate distincta, indiferent ca e tipul savantului distrat sau al razvratitului agitat, te surprinde cu cele mai neasteptate manifestari.

Cand face urat?
Independent si incapatanat, se enerveaza instantaneu cand e contrazis sau nu e lasat sa faca ce vrea. Din fericire, ii trece repede. Iar oamenii il iubesc, fiindca e prietenos, saritor, optimist si ii contamineaza cu entuziasmul lui uneori atat de copilaros.

PESTI (20 februarie – 20 martie) “DEPINDE…”

Cum e zodia asta?
Enigmatici, evazivi, irationali si impredictibili, Pestii sunt cei mai derutanti produsi ai zodiacului.

Ce “PASARELE” are?
“Functioneaza” numai pe baza de emotii, perceptii, impresii si intuitii. Majoritatea sunt atinsi de “sidromul relativitatii” (Einstein a fost Peste!). Ei stiu ca realitatea nu e niciodata una singura, ci ca are foarte multe fatete.

Sunt maestri in “arta aburirii”. Pentru unii alunecosi, pentru altii fascinanti, Pestii sunt plini de toane si de mici manii inofensive.
Au fixurile lor legate de lumea misticului, fantasticului, superstitiei si magiei. Cu toate astea, sunt persoane maleabile, compasive si ingaduitoare, care mai degraba incearca sa-i inteleaga pe ceilalti, decat sa-i judece. Chiar daca sufera, sunt gata sa ierte si au o imensa capacitate de iubire si devotament.

Cand face urat?
Avand o viziune global-intuitiva a lucrurilor, se enerveaza sau se inchid in sine cand li se cer explicatii si argumente logice.

Cele trei zodii care au ca element pamantul – Taur, Fecioara si Capricorn – sunt pline de calitati (rabdatoare, protectoare, te poti baza pe ele la necaz, practice), dar au si ele lipsuri, ca tot omul: sunt lacome, devin usor obsedate de lucrurile care nu le convin, se acomodeaza foarte repede cu sarcina de a nu face nimic si de a lenevi pur si simplu. Sunt prada usoara cand e vorba sa capete dependente.

Semnele de aer – Gemeni, Balanta si Varsator – iti descretesc fruntea cu optimismul, inventivitatea si charisma lor, dar de la calitate la defect nu e decat o zvarlitura de bat: actioneaza impinsi de impuls (care nu e intotdeauna benefic), le cam place sa barfeasca (indiferent de sex) si sa-i dispretuiasca pe cei care nu le sunt la inima, sunt instabili.

Ei… am ajuns si la semnele de foc! Adica Berbec, Leu si Sagetator. Acestia, pe cat sunt de “laudabili” pentru stilul lor inflacarat in orice ar face, pe atat pot fi de rai. De exemplu, nu poti spune ca vreunul dintre reprezentantii zodiilor sus-numite este apatic, lipsit de curaj si vointa. Sau ca nu e receptiv la nevoile celor din jur. Sau ca nu e loial.
In schimb, tot inflacararea ii face sa se grabeasca la manie, sa fie gelosi pana in varful urechilor si sa li se puna pata pe ceva sau cineva, fara sansa de revenire rapida. Tot din pasiune ajung sa umble cu capul in nori cam tot timpul, lucru pe care ceilalti il interpreteaza drept egoism si egocentrism.

Cele trei semne de apa – Rac, Scorpion si Pesti – pot fi extrem de iubitoare, pline de compasiune, flexibile, dar, la polul opus, ii marcheaza indiferenta si instabilitatea. Ii obsedeaza gandul ca se comploteaza impotriva lor (si nu e nevoie sa aiba motive pentru aceasta obsesie) si ca sunt nedreptatiti.

Daca ar fi sa alegem o singura mare hiba a fiecarei zodii, probabil ca cea mai potrivita ar fi: Berbec – egoism, Taur - multumire de sine nefondata, Gemeni - superficialitate, Leu – tendinte dominatoare, Fecioara – spririt carcotas, Balanta - nehotarare, Scorpion – caracter obsesiv razbunator, Sagetator - lipsa de tact, Capricorn – rigiditate, Varsator – detasare, Pesti - secretosenia.

Deh! Nimeni nu-i perfect, dar astrologii ne previn ca anul acesta putem sa ne facem mai “frumosi” din punctul de vedere al obsesiilor noastre. Cata vreme le stii pe ale tale, poti lucra la anihilarea lor.

Totul este spirit, Universul este mental.

Această lege explică faptul că Totul este Realitate Substanţială, aflându-se în toate manifestările şi aparenţele ei exterioare pe care le cunoaştem sub denumirea de Universuri materiale, Fenomene ale Vieţii, Materie, Energie – într-un cuvânt, tot ceea ce este perceput de simţurile noastre materiale, este spirit. Acest spirit nu poate fi explicat şi definit, dar poate fi considerat şi gândit ca un spirit universal, infinit şi viu. El explică Adevărul ca fiind Lumea. Universul nu-i decât o creaţie mentală a TOT-ului. Prin urmare, în acest spirit noi trăim, acţionăm şi suntem noi înşine.

2. LEGEA CORESPONDENŢEI:

Ceea ce este sus este şi ceea ce este jos,

Ceea ce este jos este şi ceea ce este sus.

Această a doua lege explică faptul că există o armonie, un raport constant, o corespondenţă între diferitele planuri de manifestare ale Vieţii şi Fiinţei – respectiv planul material, mental şi spiritual. Aceste planuri sunt asemănătoare, diferenţa între ele fiind doar de grade şi nivel de vibraţii – sunt creaţii ale TOT-ului şi există în spiritul infinit al TOT-ului.

3. LEGEA VIBRAŢIEI:

Nimic nu este în repaus, totul se mişcă, totul vibrează.

Această lege este cea mai importantă pentru cunoaşterea şi înţelegerea fenomenelor mentale şi spirituale. Aceasta explică faptul că mişcarea se manifestă pretutindeni în Univers, că nimic nu este în stare de repaus, că totul se mişcă, totul vibrează. Diferenţele care există între variatele manifestări ale materiei, energiei şi sufletului, se datorează gradului diferit de vibraţie. De la TOT CE ESTE, care este SPIRIT PUR, până la cele mai grobiene forme ale materiei, totul vibrează; cu cât este mai intensă vibraţia, cu atât este mai înaltă poziţia pe scară. Vibraţia Spiritului este atât de intensă şi atât de rapidă, încât, practic, pare în repaus, la fel cum o roată care se învârte cu viteză foarte mare pare oprită. La cealaltă extremitate a scării sunt formele grobiene ale Materiei, ale cărei vibraţii sunt atât de lente încât parcă nici nu ar exista, la fel ca unele sunete de mică frecvenţă pe care urechea umană nu le percepe. Între aceşti doi poli opuşi există o infinitate de grade diferite de vibraţii.

4. LEGEA POLARITĂŢII:

Totul este dublu, orice lucru are doi poli, totul are două extreme, asemănătorul şi neasemănătorul au aceeaşi semnificaţie, polii opuşi au o natură identică însă de grade diferite, extremele se ating, toate adevărurile nu sunt decât semiadevăruri, toate paradoxurile pot fi conciliate.

Această lege arată că în orice lucru sunt doi poli, două aspecte opuse, iar contrariile nu sunt în realitate decât două extreme ale aceluiaşi obiect, între care sunt intercalate grade diferite. Căldura şi frigul, deşi par opuse, în realitate sunt acelaşi lucru, distingându-se doar prin diferenţa de grade. La fel, dragostea şi ura, binele şi răul – depinde doar de voinţa noastră de a le transforma dintr-una în alta.

5. LEGEA RITMULUI:

Totul se scurge înăuntru sau înafară, orice lucru are durata sa, totul evoluează, apoi degenerează, balansul pendulei se manifestă în toate şi măsura oscilaţiei sale la dreapta este asemănătoare cu măsura oscilaţiei sale la stânga, ritmul este constant.

Această lege explică faptul că în orice lucru se manifestă o mişcare măsurată de plecare şi venire, un flux şi un reflux, o balansare înainte şi înapoi, o mişcare asemănătoare unei pendule. Există întotdeauna o acţiune şi o reacţiune, un progres şi un regres, un maxim şi un minim.

6. LEGEA CAUZEI ŞI A EFECTULUI:

Orice cauză are efectul său, orice efect are o cauză, totul se întâmplă conform Legii, hazardul nu este decât un nume dat unei legi necunoscute, sunt numeroase planuri ale cauzalităţii însă nimic nu scapa Legii.

Această lege explică faptul că totul se întâmplă conform Legii, că niciodată nu se întâmplă ceva neprevăzut, accidental, că hazard nu există, deoarece există planuri diferite de Cauză şi Efect, iar planul superior domină întotdeauna planul inferior. Un eveniment este ceea ce survine, se produce, ceea ce se întâmplă ca rezultat sau ca o consecinţă a unui eveniment precedent. Un eveniment creează prin el un alt eveniment, el constituie o verigă în marele lanţ al evenimentelor ordonate, ieşit din energia Creatoare a TOT-ului. Există o continuitate între toate evenimentele precedente, rezultate şi următoare.

7. LEGEA GENULUI:

Este un gen în toate lucrurile, totul are principiile sale, Masculin şi Feminin, genul se manifestă pe toate planurile.

Această lege explică faptul că Genul se manifestă în orice lucru, că principiile Masculin şi Feminin sunt totdeauna prezente şi active în toate fazele unui fenomen, pe oricare plan de viaţă. Cuvântul “gen” derivă dintr-o rădăcină latină care înseamnă “zămislire, procreare, a face să se nască, a produce”. Acest cuvânt are o semnificaţie mai largă şi mai generală decât cuvântul “sex”, care defineşte deosebirile existente între lucrurile vii (masculin şi feminin). Rolul principiului Masculin este de a dirija către principiul Feminin o anumită energie inerentă şi de a pune astfel în mişcare Procesul Creaţiei. Unul sau altul – luate separat ca principii – sunt incapabile să zămislească fără existenţa celuilalt.

Cele şapte Legi sunt destul de greu de înţeles de către toată lumea; sunt legi prin care TOT CE ESTE (DUMNEZEU) conduce întregul univers.

DUMNEZEU este TOTUL, Spiritul Infinit, Absolutul, Invizibilul, Intangibilul. Dumnezeu nu este separat de creaţiile sale. El este înţelepciunea infinită, inteligenţa atotcunoscătoare, esenţa realităţii, şi se manifesta în tot şi în toate. EL este Legea.”

Faptul că în text apare cuvântul “Dumnezeu” nu trebuie văzut ca o implicaţie religioasă. Astrologia nu este o religie şi este folosită de oameni din toate religiile lumii, oameni care nu s-au mulţumit cu preceptele religioase şi au căutat să înţeleagă realitatea în înseşi principiile fundamentale ale lumii.

Dar acum este mai limpede de ce aceia care nu cred în nici un Dumnezeu (fiind atei, materialişti convinşi), care consideră ca tot ce este există doar din jocul întâmplător al unor atomi, nu se pot apropia de astrologie: ei nu au – în mintea lor – baza principială necesară pentru a o putea folosi.

Pe de altă parte, textul acesta dezvăluie baza metafizică a Astrologiei, accesibilă numai celor care reflectează suficient de profund la realitate şi la adevărurile vieţii pentru a pătrunde semnificaţia lor. De aceea, învăţarea Astrologiei nu se poate baza pe simpla însuşire a semnificaţiilor unor elemente astronomice şi a metodelor şi tehnicilor de interpretare, ci este necesară înţelegerea felului cum funcţionează Universul şi cum se reflectă această funcţionare în mişcările astrelor şi în temele astrologice.

Ca subiect de studiu, acest text ar trebui valorificat la maximum de către acela care doreşte să înţeleagă bine Astrologia. Un prim pas poate fi transcrierea lui – pur şi simplu, copierea lui de mână, dar nu mecanică, ci cu atenţie la fiecare cuvânt citit şi scris! Transcrierea este o metodă de învăţare care poate declanşa reflecţii şi intuiţii profunde în cel care o execută. Un alt pas poate consta în stabilirea unei corespondenţe între zilele săptămânii şi fiecare dintre cele 7 Legi Universale, şi astfel în fiecare zi se poate reflecta la Legea respectivă, într-un moment de relaxare sau chiar în scris, într-un jurnal (pentru cei care nu se mulţumesc cu tratarea astrologiei doar ca hobby, ci doresc un studiu sistematic şi profund).

Multi oameni practica, pentru a-si imbunatati sanatatea, diferite tehnici. Cu trecerea timpului, ajung sa constientizeze din ce in ce mai pregnant miscarea energiilor subtile in corp si in jurul corpului si legatura dintre aceste energii si starea de sanatate. Aceasta constientizare intareste vechea idee care considera “energia vitala” drept cauza sanatatii iar lipsa ei drept cauza bolii. Corpul nostru nu este format doar din elemente fizice cum ar fi muschii, nervii, arterele, organele, glandele, etc.; el are si un sistem energetic subtil prin care curge “energia vitala”. Acest sistem energetic subtil este compus la randul sau din “corpuri” energetice care inconjoara corpul fizic si ne ajuta sa procesam gandurile si emotiile. Corpurile energetice au centri energetici numiti chakre care functioneaza ca niste valve care permit energiei vitale sa circule prin corpurile fizic, mental, emotional si spiritual. In corpul nostru exista si meridiane si nadis-uri. Acestea sunt precum niste rauri care transporta energia vitala in corpul fizic. Daca aceasta energie este in deficit sau blocata, suntem predispusi la imbolnaviri. Daca e in exces si curge libera, ne putem mentine mai usor starea de sanatate. Una din cauzele care produce intreruperea sau slabeste curgerea energiei vitale este stresul. Acesta este deseori cauzat de ganduri si sentimente negative (teama, ingrijorare, indoiala, frica, neliniste) care adera la sistemul energetic subtil. Cercetarile medicale au aratat ca stresul continuu poate bloca capacitatea naturala a corpului de a se regenera si proteja. Efectele stresului cronic se intind de la dureri minore la probleme majore de sanatate, cum ar fi boli cardiovasculare, dereglari digestive, respiratorii sau boli de piele.Reiki ajuta organismul sa se elibereze de stres prin relaxare profunda. Cuvantul Reiki este format din doua cuvinte de origine japoneza – Rei care inseamna “Intelepciunea lui Dumnezeu” si Ki care inseamna “Energie Vitala”. Asadar Reiki inseamna “energie vitala condusa/directionata spiritual”. Sistemul Reiki de vindecare este o tehnica de transmitere a cestei energii subtile catre sine sau catre altii prin intermediul mainilor catre sistemul energetic uman. Reiki reface echilibrul energetic si vitalitatea, indepartand efectele fizice si emotionale ale stresului acumulat.

Reiki poate sa :

• Accelereze vindecarea
• Ajute organismul sa inlature toxinele
• Echilibreze curgerea energiei subtile si sa inlature astfel blocajele
• Ajute pe cel care practica sa descopere ca si el este un “vindecator”
• Reiki trateaza corpul, emotiile, mintea si spiritul unei persoane ca pe un intreg. Reiki este o metoda simpla, naturala si sigura de vindecare spirituala pe care o poate folosi oricine. Reiki este puternic si bland deopotriva. In timpul tratamentului, pacientul ramane imbracat. Reiki este o eficienta metoda alternativa sau complementara a masajului. Poate fi folosit impreuna cu orice alte metode de vindecare medicale sau nu si a intrat in ultima vreme si in atentia chiropractorilor, medicilor, fizio si psihoterapeutilor, psihologilor si hipnoterapeutilor.

Reiki poate fi invatat de catre oricine doreste sa-si imbunatateasca sanatatea si sa-si imbunatateasca calitatea vietii!

INTENTIA

Intentia inseamna constientizarea momentului prezent si a legaturii noastre cu Intregul atunci cand realizam energizarea si optimizarea holistica proximala sau distala. Aceasta constientizare trece dincolo de perceptiile noastre obisnuite, pamantesti. Este o inteligenta care opereaza in afara functiilor mentale. Atunci cand constientizam momentul prezent(cand avem intentia sa…), intram in legatura cu Energia Universala(E.U.). O persoana constienta pe deplin de momentul Prezent poate accesa E.U. atat de la subiecti animati cat si inanimati. E.U. radiaza din centru spre inafara. Ea nu are un loc anume din care izvoraste iar centrul ei este pretutindeni. Energia ta Universala si a mea sunt unul si acelasi lucru. La nivel interior, suntem cu totii conectati la acest lucru minunat care trece dincolo de cuvinte si concepte, dincolo de timp si spatiu, dincolo de lumea fizica. Desi se vorbeste despre vindecarea la distanta cu ajutorul simbolurilor, aceasta energie nu calatoreste oriunde, in sens fizic. Vindecarea la distata apare la nivel interior, datorita misterului conexiunii noastre cu E.U. Aceasta energie radiaza din interior spre inafara adaptandu-se lumii contrariilor si polaritatilor, respectand Legea Rezonantei. Se poate trimite E.U. la distanta fara a folosi simbolurile. Nu e nevoie decat de Intentie! Ganditi-va la simbolurile din Tehnica Radianta, sau la orice simbol, ca la niste instrumente de antrenament pana cand devenim indeajuns de priceputi pentru a renunta la “serviciile” lor. Pentru a intra in legatura cu E.U. nu avem nevoie decat de intentie. O alternativa minunata la simbolurile energetice este constientizarea deplina, nu doar pentru un moment sau doua ci pe durata intregii zile a acestei energii, chiar in timp ce ne rezolvam problemele zilnice. Energia Universala inseamna Bucurie. Cand suntem in contact cu ea suntem in contact cu Sursa adevaratei vindecari si iluminari.

MAREA NEAGRA, O CALE SPRE ENERGIA INIMII

Pe masura ce practicantul Reiki evolueaza, el/ea devine mai sensibil la energiile subtile care ne inconjoara. De-a lungul epocilor, zone anume din natura au fost folosite pentru dezvoltarea spirituala si a puterii de vindecare. Multe dintre aceste zone se afla sub control religios sau politic sau sunt zone sensibile pentru culturile indigene care le-au considerat drept locuri sacre de-a lungul secolelor. Mama Geea deschide noi zone pe aceasta planeta pentru ca cei ce doresc sa-si poata mari capacitatile spirituale si de vindecare si care vor sa impartaseasca aceste lucruri si celorlalte stiinte. Zona ce se afla sub Marea Neagra intre sud- estul Europei si Orientul Apropiat este o nou creata “poarta” catre energia vindecatoare. Scopul acestei zone energetice este sa suplimenteze sau sa mareasca legatura practicantului cu “Inima Divinei Mame”. Practicantul Reiki poate accesa aceasta energie care este disponibila pentru vindecarea personala, acordaje si dezvoltare spirituala. Aceasta zona ce se afla aproximativ sub Marea Neagra este o zona a iubirii si compasiunii si este deschisa oamenilor de orice credinta sau orientare spirituala.

TEHNICA VINDECARII CU ENERGIE UNIVERSALA

                                                                de Thomas Lee Jacobs

Nota: Practica Tehnicii de Vindecare cu Energie Universala poate mari cantitatea de Energie Universala dincolo de nivelul cu care era obisnuit practicantul. Tocmai de aceea e indicata practicarea in mod progresiv. In urma exersarii ar trebui sa simtiti o crestere a fluxului de energie in corp. Daca va simtiti rau sau suprastimulat reduceti durata practicii sau chiar intrerupeti folosirea acestei metode. Aceasta tehnica va va ajuta sa va intariti sistemul imunitar ajutand astfel corpul sa lupte impotriva infectiilor. Esenta acestei tehnici este circuitul vindecator. Energia curge de la sine. Celelalte elemente descrise mai jos cum ar fi respiratia abdominala si intentia de a trimite energie si altor persoane sau fiinte vii sunt doar adaugiri la aceasta tehnica de autovindecare. Nu e necesar sa respirati in abdomen sau sa intentionati sa trimiteti energie si altora pentru ca aceasta metoda simpla dar profunda sa functioneze. Ele pot fi de folos celor care doresc sa-i ajute si pe altii in procesul de vindecare. Ma ocup cu experimentarea utilizarii palmei deschise pentru accesarea energiei vindecatoare de mult timp. Mi se pare cat se poate de normal ca oricine doreste sa poata primi in acest mod cantitatea de energie de care are nevoie pentru a se vindeca. Folosirea palmei deschise in pozitie ridicata este intalnita in multe mudre din traditiile spirituale orientale. Discutand cu Vinny Amador am aflat ca un ordin religios numit Johrei foloseste palma deschisa in vindecarile pe care le realizeaza. Acest ordin a aparut in Japonia in jurul anului 1920 si se pare ca-si trage radacinile dintr-un alt ordin spiritual care a aparut la sfarsitul anilor 1800. Din cate am inteles, practicantii Johrei nu folosesc in mod direct simbolurile energetice. Simbolurile pe care le folosesc sunt mult mai asemanatoare ca functii cu o yantra care atrage si amplifica energia vindecatoare acolo unde este desenat simbolul – altar, medalion, steag, etc. Practicantii Johrei nu folosesc tehnica asezarii palmelor pentru vindecare. Se pare ca au folosit totusi si aceasta metoda inainte de 1930. Mai tarziu insa au renuntat la ea si s-au orientat catre proiectarea energiei vindecatoare de la distanta catre pacient. Cei care sunt initiati in acest sistem parcurg o serie de sedinte “energetice” in timpul carora un maestru Johrei radiaza energie in camera folosind palma deschisa si ridicata. Astfel se deschid centrii energetici ai practicantului acesta putand accesa in mod liber Energia Universala. Aceasta practica nu este foarte diferita de Reiki-ul Usui Japonez unde se foloseste acordajul Reiju. In aceasta procedura nu se folosesc simboluri. In multe privinte, Johrei este foarte asemanator cu acordajul Reiki la distanta si cu tehnicile de vindecare la distanta unde nu se foloseste tehnica asezarii palmelor. Un dezavantaj serios remarcat de multi practicanti Reiki este faptul ca folosirea palmelor pentru rezolvarea propriilor probleme de sanatate nu este intotdeauna de ajuns (n.tr.:Intrebarea care apare in aceasta situatie e daca acei practicanti au primit cu adevarat acordajele care sa le permita accesarea energiei?…). O alta problema care apare destul de des este dependenta practicantului de simboluri si nivele de initiere. Un practicant nou are tendinta sa alimenteze ideea ca fiecare nivel este asociat cu o capacitate mai mare de a accesa Energia Universala si cu abilitati vindecatoare mai mari. Acest lucru a cauzat aparitia conceptiei gresite conform careia o persoana nu isi poate rezolva singura problemele de sanatate ci are nevoie de ajutorul altor practicanti. Se pare ca ceva lipseste iar veriga lipsa este tocmai puntea de legatura dintre vindecarea prin asezarea palmelor si cea la distanta. Cu alte cuvinte capacitatea de a accesa o cantitate suficienta de energie pentru autovindecare fara ajutorul altor persoane. Iata puntea! Aceasta tehnica nu foloseste simboluri. Cel ce o practica acceseaza energia pentru folosul personal dar poate alege sa o si trimita la distanta.

Cum se procedeaza:

Pentru a obtine beneficii de pe urma utilizarii acestei metode nu trebuie decat sa o practicati. Unele persoane pot observa imediat diferenta, in timp ce alte persoane au povestit ca nu au simtit nici o schimbare decat dupa doua saptamani de practica zilnica. Tehnica functioneaza insa din primul moment! Perceptia celui care o practica trebuie sa se schimbe. Cineva care a folosit aceasta metoda in mod constant a declarat ca nu a simtit deloc energia in timpul practicii. Totusi, aceasta persoana a observat o imbunatatire a problemelor de sanatate in urma practicii pe termen lung a acestei metode. Astfel incat ii rog pe incepatori sau pe cei care nu simt cu usurinta curgerea energiei sa fie rabdatori!

1. Asezati-va confortabil in capul oaselor (scaun, canapea, fotoliu, etc.) si ridicati mana dreapta cu palma deschisa si orientata spre inainte, cu degetele alaturate, lipite. Daca doriti puteti sa asezati cotul pe bratul fotoliului sau al canapelei sau puteti sa folositi cateva perne drept suport pentru cot.

2. Asezati-va mana stanga pe coapsa stanga cu palma in jos.

3. Atingeti cu varful limbii cerul gurii in spatele dintilor. Acest lucru deschide asa numitul Mic Circuit Ceresc. Nu indoiti limba foarte tare.

4. Respirati pe nas, usor, profun si fara sa va grabiti. Concentrati-va atentia intr-o zona aflata la aproximativ 5 cm sub ombilic. In aceasta zona se acumuleaza energia. In unele texte asiatice aceasta zona este considerata centrul fiintei omenesti. Nu e necesar sa folositi respiratia abdominala pentru ca aceasta tehnica sa functioneze. Este doar un ajutor pentru cel ce doreste sa se obisnuiasca cu metoda. De indata ce s-a stabilit curgerea energiei practicantul poate inceta sa-si mai concentreze atentia in zona abdomenului.

5. Ganditi ca energia iese din voi vindecand orice e viu. Aceasta etapa este o extensie a tehnicii de baza si nu e necesara pentru ca tehnica sa functioneze. Puteti alege deasemenea doar sa simtiti prezenta energiei si sa-i permiteti sa curga liber prin corp dupa ce ati realizat pasii 1,2 si 3.

Dupa cateva minute veti simti o crestere a nivelului de energie dincolo de ce erati obisnuit sa simtiti. Este indicat sa cresteti gradat durata practicarii acestei tehnici de accesare a Energiei Universale. Exista intotdeauna posibilitatea crearii unei reactii de vindecare/curatare in corp atunci cand accesezi o cantiate mai mare de energie decat cea cu care erai obisnuit. Tocmai de aceea e bine sa mariti durata dupa cum simtiti de cuviinta. Pentru inceput puteti incerca 3 tratamente zilnice a cate 10-15 minute fiecare. Aceasta tehnica poate fi exersata si stand intins pe spate. Nu trebuie decat sa va asezati palma stanga pe coapsa stanga si sa ridicati mana dreapta cu palma deschisa sprijinind cotul drept pe pat, canapea sau podea. Picioarele raman intinse si relaxate. Nu e obligatoriu ca genunchii sa fie ridicati. Puteti practica in aceasta pozitie atunci cand nu va simtiti prea bine. Celelalte etape ale tehnicii raman la fel.

Tehnica auxiliara pentru indepartarea energiei negative Dupa incheierea Tehnicii de Vindecare asezati-va palmele una peste cealalta si apoi ambele pe zona pieptului. Incrucisati si picioarele sau cel putin apropiati-le pana se ating. Mentine-ti aceasta pozitie cateva minute sau atat timp cat va simtiti bine. Aceasta pozitie ajuta si ea la indepartarea energiei stagnate si va conecteaza la energia chakrei inimii acolo unde vindecarea poate continua la toate nivele subtile. Aspectul dual al acestei tehnici este combinatia/puntea de legatura intre autovindecare si vindecarea la distanta. Folosind aceasta tehnica practicantul poate alege sa trimita energie catre tot ce e viu. Nu trebuie decat sa aibe aceasta intentie. Nu e necesar sa se foloseasca simbolurile. Asadar poate alege sa trimita energie vindecatoare catre cineva anume fie ca acel cineva se afla in aceeasi camera sau pe partea cealalta a Pamantului. Cand persoana vizata se afla in aceeasi incapere, aceasta trebuie sa fie asezata confortabil cu fata catre practicant la o distanta de aproximativ 1,5 m. Se executa tehnica de vindecare timp de 10-15 minute dupa care “pacientul” se intoarce cu spatele si se repeta procedura. Pentru a obtine rezultate in acest fel e nevoie de mai multe sedinte.

“SFATUL” LA NEVOIE SE CUNOASTE!

Daca abia ai inceput sa pasesti pe acest drum….Bine ai venit si felicitari pentru ceea ce ai (re)descoperit. In calitate de nou practicant e posibil ca in unele momente sa te indoiesti de capacitatea ta de a vindeca sau de capacitatea energiei de a te ajuta. Nu dispera! Cu cat vei practica mai mult cu atat energia va deveni mai puternica. Trateaza cat mai mult. Pe tine, familia ta, prietenii tai, animale si chiar plante si copaci! Ai incredere, energia te va invata tot ce trebuie sa stii. Dupa ce ai primit acordajele este foarte important sa te energizezi zilnic, cel putin in urmatoarele 21 de zile. Energia curata si purifica fiecare centru energetic (chakra) in aproximativ 3 zile (7X3=21). Uneori acest proces poate provoca o stare de disconfort datorata blocajelor care se desfac, putand aparea si anumite “efecte secundare” cum ar fi dispozitie schimbatoare, iritabilitate, simptome ale racelii sau gripei, diaree si o toleranta scazuta la anumite alimente. Accepta aceasta perioada si incearca sa intelegeti ca este o parte a procesului de vindecare personala. Energizeaza-te si nu uita: putin e mai bine decat deloc! Deasemenea incearca sa bei zilnic cat mai multa apa, de izvor daca e posibil. Si dupa aceasta perioada este foarte important sa te tratatezi singur zilnic. Astfel iti veti imbunatati sanatatea, iti vei completa rezervele energetice, iti vei mentine sanatatea mentala si iti vei largi viziunea asupra lumii in care traiesti. Nu uita ca trebuie sa te iubesti si sa te vindeci in primul rand pe tine pentru ca mai apoi sa-i poti vindeca si pe altii. Nu poti oferi altora decat ceea ce iti poti oferi tie! Intentia reprezinta totul! Respecta energia si trateaza cu iubire in suflet! Ai invatat o serie de pozitii pe care trebuie sa asezi mainile atunci cand ajuti pe cineva sa se insanatoseasca; incearca intotdeauna sa le folosesti asa cum ti-au fost predate. Totusi daca simti ca cel pe care il tratezi are nevoie de energie si in alta zona care nu se afla printre cele pe care le-ai invatat tu, urmeaza-ti instinctele! Spala-te pe maini inainte si dupa fiecare “tratament”. In acest fel te asiguri ca te deconectezi de la energia celui pe care il ajuti. Inaintea oricarei energizari scoate-ti ceasul de la mana si cerceii. Tine degetele lipite.

Succes!