Mircea Vintila

Mircea Vintilă este un interpret român de muzică folk, cu o activitate discografică şi concertistică bogată. Cântecele sale debordează de melodicitate şi o atenţie deosebită acordată „vorbelor”. De la „Lordul John” la „Dramă de cartier”, fanii au savurat o listă întreagă de adevărate hituri.

Vintilă s-a născut pe 23 martie 1949 şi a fost interesat de muzică din copilărie. A urmat Şcoala de Muzică (clasa violă). A terminat „Liceul Lazăr” şi apoi a absolvit Institutul de Construcţii în anul 1974.

A cântat alături de alţi prestigioşi artişti (Mircea Florian, Marcela Saftiuc, Doru Stănculescu) la primul festival studenţesc de folk din anul 1971, la clubul „303” al Politehnicii bucureştene, apoi la clubul „Universitas”, la „Casa de Cultură a Studenţilor” şi în Cenaclul Flacăra.

La a doua ediţie a Festivalului „Primăvara baladelor” câştiga „Marele Premiu” cu piesa „Lordul John„. Cu piesa „Bade Ioane” câştigă premiul „Teletop” al Televiziunii Române, iar cu piesa „Făt Frumos” caştigă premiul Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România.

A editat primul disc single, Pământul deocamdată – Mielul, în anul 1974. În 1975 lansează un alt disc single, Hanul lui Manuc – Bade Ioane. Urmează primul LP de mare succes in 1976, intitulat Crezul meu, o parte din piese fiind orchestrate de Dan Andrei Aldea.

Coperta albumului "Peripeţii noi"

Coperta albumului „Peripeţii noi”

În 1982 urmează un alt LP Peripeţii noi şi apoi, în 1986, un alt album, intitulat Mircea Vintilă. (Titlul original era Se retrage la Vatra Luminoasă, dar nu a fost acceptat.) În perioada 19781984 au fost editate două compilaţii folk pe care apare în total cu patru piese.

În 1990 primeşte Marele Premiu pentru întreaga Activitate în cadrul Festivalului Naţional de Muzică Folk „Om bun”. Urmează o serie de turnee in Austria, Franţa, Germania, Rusia şi Slovacia. Susţine spectacolul „Faţă în faţă cu lumea” la Teatrul „Bulandra”, alături de Florian Pittiş, cu care în anul 1992 editează albumul Nu trântiţi uşa. La acest album colaborează pentru prima dată cu Mircea Baniciu şi Vlady Cnejevici, care s-au implicat ca orchestratori în realizarea materialului.

www.pasareacolibri.ro)

Pasărea Colibri în 1996, după un concert susţinut la Toronto (foto: http://www.pasareacolibri.ro)

În 1992 fondează împreună cu Mircea Baniciu, Florian Pittiş şi Vlady Cnejevici grupul Pasărea Colibri, desfăşurînd o prestigioasă activitate discografică şi de turneu în ţară şi străinătate (SUA, Canada, Germania).

În octombrie 2000, Mircea Vintilă lansează sub marca Roton albumul “Madama de pică”, primul proiect solo după o perioadă în care a activat mai mult împreună cu Pasărea Colibri. Albumul include doar piese noi, cu un sound remarcabil, la care şi-au adus contribuţia artişti de marcă: Mugurel Vrabete, în calitate de producător executiv, Horia Stoicanu – co-autor, Gheorghe Emanuel – programare şi claviaturi, Relu Bitulescu – percuţie, Eugen Caminschi – chitară, Marius Baţu – chitară acustică şi backing vocal, Mugurel Vrabete – bass. Primul single extras, „Noros Cecer„, beneficiază de un superb videoclip. „Madama de pică” a fost declarat „cel mai bun album folk al anului 2000”, iar videoclipul piesei „Noros Cecer” a luat premiul pentru „Cel mai bun videoclip al anului”, decernat de Uniunea Artiştilor Profesionişti din Televiziune.

Trei ani de pauză discografică au însemnat destule schimbări. În primul rând – despărţirea, în vara anului 2003 – de „Pasărea Colibri”, alături de care a mai lansat în acest interval două LP-uri – „Încă 2000 De Ani” (2001) şi „10 Ani” (2003) -, ambele la Roton. În plus, Vintilă a semnat un contract cu o nouă casă de discuri, părăsind Roton-ul pentru Intercont Music. O altă noutate o reprezintă Trupa “Brambura”, care îl acompaniază pe muzician in concerte, dar şi pe noul material. Grupul este compus din instrumentişti de valoare: Eugen Caminschi (chitară), Gelu Ionescu (claviaturi), Vadim Tichişan (tobe), Cătălin Creţeanu (bas), Elena Pavel şi Andrada Popa (backing vocal).

În albumul Toţi într-o Barcă, Mircea Vintilă continuă colaborarea cu Horia Stoicanu, alături de care a înfiinţat în anul 2000, după spusele sale, un „comando muzical” prin care cei doi au dorit să „debarce în forţă pe plaja de manele”. Ca urmare, dintre cele 10 piese care fac parte din acest disc, cinci sunt creditate tandemului Vintilă – Stoicanu, iar încă două sunt semnate individual de cei doi. Restul aparţin lui Eugen Caminschi şi lui Iulian Vrabete.

În general, este un album mai mult îndreptat spre pop-rock ca de obicei; Toţi într-o barcă surprinde prin prospeţimea pieselor şi prezentarea acestora.

Pe 14 decembrie 2005, Mircea Vintilă a lansat albumul Opere & operete, produs de Intercont Music şi Fundaţia „Mircea Vintilă”, album ce conţine 13 piese, adevărate hituri lansate de solist de-a lungul anilor („Pământul deocamdată”, „Cu tine prin New-York”, „Miruna”, „Făt Frumos”, „Bade Ioane” etc.), şi o piesă nouă, inedită, care constituie o mare supriză, datorită accentelor ei hip-hop, „Dramă de cartier”.

Piesele mai vechi incluse în acest best of au fost rearanjate orchestral şi aduse, ca sound, la standardele anului 2005.

Reclame
Published in: on septembrie 9, 2008 at 5:49 pm  Lasă un comentariu  
Tags:

Mircea Baniciu

Mircea Baniciu s-a nascut la Timisoara la data de 31 iulie 1949, intr-o duminica cu soare. A urmat o copilarie fericita in cartierul elisabetin de langa complexul studentesc timisoarean, lucru care avea sa-l influenteze tot restul vietii. S-a apucat de scoala la 7 ani, si n-ar putea spune ca i-a prea placut.

Un tip perseverent totusi, a reusit sa termine primele 7 clase, apoi la indemnul mamei sale care-i promisese o chitara daca intra la liceu, a facut-o! Cu mari eforturi, dar iubit foarte mult de colege, dar si provocat, a terminat liceul si ca din intamplare… hop! la facultate. Fara nici efort, de aceasta data a terminat Facultatea de Arhitectura, placandu-i in mod deosebit ce se intampla acolo.

Muzica a intrat in viata lui pe la 7 ani, cand proprietara casei in care locuia i-a sfatuit mama sa-l dea sa invete pian sau un alt instrument, pentru ca pustiul era realmente talentat. Lucru care s-a si intamplat, a studiat pianul pana la 14 ani, atunci cand a vazut filmul „Tinerii”, un film in care cantau Cliff Richard si trupa Shadows. Atunci Mircea a ajuns la concluzia ca este mai aproape de chitara decat de pian, si s-a apucat serios sa invete sa cante la chitara, lucru care s-a intamplat in timpul liceului.

Prima aparitie a fost pe scena Teatrului German din Timisoara, unde canta folk in special –Donovan, Bob Dylan, Simon & Garfunkel, precum si cateva incercari de compozitii proprii. Pentru scurt timp a facut parte din trupa Clasic XX (careia i-a dat si numele), fara aparitii scenice deosebite. Ulterior a aparut din nou singur pe scena clubului PM6 din Timisoara, condus de Petru Umanschi, unde din cand in cand canta Phoenix-ul lui Nicu Covaci, ramas fara solist vocal dupa plecarea lui Moni Bordeianu. Aici a fost vazut de Bela Kamocsa (pe atunci basist la Phoenix), care i-a recomandat lui Covaci sa-l asculte cu mare atentie.

Published in: on septembrie 9, 2008 at 5:42 pm  Lasă un comentariu  
Tags:

Zory David

L-am intalnit la Tabara Folk din Calafat.

Un tip de 21 ani, student la Actorie (a jucat in filmul 17) si se pare ca si cantaret de muzica folk.

Published in: on septembrie 9, 2008 at 5:40 pm  Comments (1)  
Tags:

Mircea Bodolan

Imi pare rau, dar nu am gasit detalii despre dansul.

Stiu doar ca este un mare cantaret de folk cu o voce exceptionala.

Published in: on septembrie 9, 2008 at 5:17 pm  Lasă un comentariu  
Tags:

Ovidiu Mihailescu

Nascut la Campina 11.05.1962

Incepe sa cinte la 17 ani pe LP-urle Mircea Baniciu „Tristeti provinciale” si Valeriu Sterian „Secol 20”.

In liceu pune bazele trupei „Za duf” cu care domina concursurile din localitate…

Din 1984 e cooptat in echipa de folkisti a Cenaclului Voua alaturi de care participa la peste 300 de spectacole in tara ca peste hotare nu se inventase inca…

In 1990 ianuarie Cenaclul „interpreteaza” la TVR Libera! melodia „Tinar si liber”

In 1993 ocupa locul 2 la festivalul de muzica folk „Om Bun” in Bucuresti

In 1994 Premiul Radio Cluj la festivalul Folk din localitatea Reghin.

In 1995 Premiul Juriului la Festivalul de folk din Calafat

In perioada 1996-1999 participa la citeva editii ale emisiunii Cutia de Rezonanta pe TVR2, emisiune realizata de Valeriu Sterian. Deasemenea participa in acest interval la multe seri de folk la Casa Eliad.

In 2002 reia colaborarea cu Grupul „Voua” alaturi de care apare cu parodii pe TVR2, Antena 1, National TV.

In 2003 apare CD-ul Balada pentru Daniela unde alaturi de Dan Caramihai, Tedy Tudoroiu, Puiu Cretu, Marius Cotirta – semneaza 2 din melodiile inscrise pe CD.

Published in: on septembrie 9, 2008 at 5:08 pm  Lasă un comentariu  
Tags:

Eugen Avram

Nascut la Bucuresti, 11 iunie 1963.

1977 – absolvent Scoala de muzica si arte plastice Nr.5, sectia clarinet-pian.

1978 – incepe cursuri private de chitara clasica pe care le continua 3 ani.

1980 – debuteaza infiintand propriul grup folk, Cautatorii, cu colegi de la Liceul Matei Basarab. Obtine Premiul I la faza nationala inter-licee a festivalului Cantarea Romaniei, fiind felicitat public de presedintele juriului, George Grigoriu. Primele aparitii pe Programul 2 al TVR, cu grupul mentionat.

1982 – devine student al A.S.E. – Planificare si cibernetica economica. Responsabil cu activitati culturale. Infiinteaza grupul rock Albedo, grupul folk Exton si un grup de satira si umor.

1983 – laureat al Festivalului Artei si Creatiei Studentesti (FACS) cu: faza pe Bucuresti: premiul 2 ca si cantautor (pian-voce), premiul 3 ca solist folk; faza nationala: participant cu grupul Albedo (surclasand Timpuri Noi la faza pe Bucuresti), premiul 1 cu grupul Exton.

1984 – premiul pentru cea mai buna creatie, festivalul Primavara Baladelor, pentru piesa Indiferent, cu Exton. Membru al Comisiei Culturale a Centrului Universitar Bucuresti (Casa de cultura a studentilor – Preoteasa).

1984-1985 – primele inregistrari (de o calitate medie), ajutat de fratii Nanu.

Published in: on septembrie 9, 2008 at 5:04 pm  Lasă un comentariu  

Ducu Bertzi

Nascut pe 21 septembrie 1955 in Sighetu Marmatiei Ducu Bertzi considera originea sa maramuresana o sansa. Dupa ce studiaza vioara timp de 8 ani, infiinteaza o trupa rock.

Din 1973 cocheteaza cu muzica folk si prima sa chitara poarta si acum un desen psihedelic semn al atractiei cantaretului catre fenomenul Flower Power. Debutul pe o scena recunoscuta – Cenaclul Flacara – a avut loc in luna mai 1976, la Baia Mare, dar consacrarea in echipa Cenaclului este stabilita pe 20 octombrie, pe scena Teatrului Ion Creanga.

Prima inregistrare radiofonica este realizata in noiembrie 1979 cu piesa Cand S-o Impartit Norocul. Prezent permanent pe scenele din tara si din imprejurimi, numarul spectacolelor realizate pana in 1996 depaseste 3200. Albumul Dor De Duca, aparut in 1997, a depasit ca vanzari toate asteptarile, revista Actualitatea Muzicala oferind in 1998 autorului premiul popularitatii pentru tirajul de exceptie. Ultimii 3 ani au insemnat aproximativ 200 de concerte in tara precum si in Franta, Germania, Belgia, interviuri si recitaluri pe frecventele a peste 25 de posturi de radio, 15 posturi de televiziune si realizarea a 8 videoclipuri. Prin muzica sa, Ducu Bertzi isi ofera, intr-un fel, sufletul. Dar nu o face singur.

Cautand si selectand ani de zile din creatia unor poeti consacrati, a ales ceea ce a crezut ca ii exprima cat mai real starea sufleteasca si a transpus ideea poetica in muzica. LP-ul Sufletul Meu incearca sa patrunda, in sufletele celor care vor asculta albumul, pana la acea urma de sensibilitate care mai exista inca.

Published in: on septembrie 9, 2008 at 4:59 pm  Lasă un comentariu  

Emeric Imre

Folkistul clujean Emeric IMRE, acum în vîrstă de 43 de ani, s-a îndrăgostit de chitară din două motive: pentru că astfel le cădea drag fetelor, şi pentru că i-a plăcut enorm “Eşarfă în dar”. În timp, visul a prins contur; a trecut prin Cenaclul Observator, unde, licean fiind, a fost luat “sub aripă” de studenţii boemi de acolo, iar în 1984 a debutat pe scena Cenaclului Flacăra cu piesa “Să-mi daţi un semn prin telegraf”. Rătăcit o vreme în meandrele vieţii, Emeric Imre a renunţat, pînă la urmă, la regina neagră pe care o capturase pentru o vreme, (re)găsindu-şi astfel, adevăratul drum: cel al muzicii. După ce în urmă cu doi ani şi-a lansat primul album, “Nebun de alb”, acum folkistul are planuri multe şi deloc mărunte: două videoclipuri, trei albume, un volum de poezii, participări la festivaluri, concerte în Clubul Autograf din Cluj, la care este asociat, şi cîte şi mai cîte…

?p=8243

Published in: on septembrie 9, 2008 at 4:55 pm  Lasă un comentariu  

Alina Manole

Alina Manole s-a nascut in 1977 si inca nu a murit. Alina Manole

Canta folk din placerea de a imparti cu ceilalti starea de Muzica.

Scrie poeme in impulsuri pe care nu le poate explica. Scria si mici povestioare politiste in copilarie. Acum a mai pierdut din umor.

Asculta muzica pentru ca sufletul ei trebuie sa se aseze pe note ca sa poata respira.

Piesele ei vorbesc despre practica iubirii, despre amante si divorturi, despre indragostiti teribili care impart luna si se ascund de sirene, despre greieri, carabusi si alte vietati simpatice, despre lumina dupa-amiezelor si ploile inimii. In concerte veti auzi despre prietenul ei invizibil sau despre iubiri asa si-asa, cu umor si duiosie, fara incrancenare, cu zambet in coltul gurii.

Alina Manole nu e un om rau.

www.alinamanole.ro

Published in: on septembrie 9, 2008 at 4:42 pm  Lasă un comentariu